ŢIPĂT DE VÂNT
Ţipătul
de vânt noptatic
îmi
tremură în somn făptura
strivindu-mi
visul de sub pleoapă
ademenind
în joc năluca
mă
înfăşoară-n a lui strigăt
strânsori
de lacăte-mi tocmesc
mă
spală-n ploi de toamnă rece
şi-n
zori de viaţă mă trezesc
descătuşată
de-ntuneric
din
somnul treaz chemat de gând
mi-aduc
aminte de năluca
ţipată
de noptatic vânt.
RUGA GÂNDURILOR
MELE
Ruga gândurilor mele
îmi tămâiază-n cer fiinţa
ţinându-mi candela arzândă
cu mir vărsat dintr-un pocal cu stele
mă cerne printre degete divine
care se mişcă cu suavă grijă
peste urzeala care mă compune
ţesută-n fir de demon şi de înger
mă înfăşoară-n văl de iasomie
cu flori albastre îmi acoperă fiinţa
ţinându-mi lumânările aprinse
ca dat al rugii gândurilor mele
LILIANA PETCU
