 |
| Biserica şi cimitirul din Vânăta - Tismana |
Lângă cimitirul unde-i doarme omul
Lângă
cimitirul unde-i doarme omul,
Mama
noastră poate, încă, să păşească,
Ca un
zbor de frunză picurat din pomul
Ce îi
dă putere, încă, să ne crească ...
Are
ceva rude, poate, împrejur.
Dar
copiii mamei sunt plecaţi departe.
Îi
trimit de toate. Ea mai dă un tur
Prin
singurătate. Ei, prin străinătate.
Parcă
nu mai poate. Parcă e prea greu
De
ţinut în poală, lumea asta toată.
Mama – cât mai este – loc de Dumnezeu
Ţine, da-i bătrână, cât o să mai poată?
Când şi când, mai vine câte un copil.
Ce să le mai facă, ce să le mai spună?
Dintr-o biată pensie, ea, la toţi, tiptil,
Pentru zile negre, albele le-adună.
Tristă-i bucuria de a-i şti pe toţi
Bine, când doar dânsa, de puteri e slabă.
Zburdă azi copiii ei, pe patru roţi.
Mama se
târăşte-n cârja ei de babă.
Lângă
cimitirul unde-i doarme omul,
Mama
noastră poate, încă, să păşească,
Ca un
zbor de frunză picurat din pomul
Ce îi
dă putere, încă, să ne crească ...
Are
ceva rude, poate, împrejur.
Dar
copiii mamei sunt plecaţi departe.
Îi
trimit de toate. Ea mai dă un tur
Prin
singurătate. Ei, prin străinătate.
Parcă
nu mai poate. Parcă e prea greu
De
ţinut în poală, lumea asta toată.
Mama – cât mai este – loc de Dumnezeu
Ţine, da-i bătrână, cât o să mai poată?
23 octombrie 2012
Jianu Liviu-Florian
Să nu
uitaţi să vă jucaţi!
Să nu
uitaţi să vă jucaţi!
Când
prea serioşi, o să uitaţi
Să vă
jucaţi, un infinit,
Nici nu
veţi şti că aţi murit!
Când în
sfârşit, nu veţi mai şti,
Să vă
jucaţi, să fiţi copii,
Prea
plini de ştiinţă, sau de biţi -
Nici nu
veţi şti, că nu mai ştiţi!
Când
toate veţi avea, în loc
De-un
pic de taină, şi de joc,
Şi doar
veţi comada, s-aveţi,
Nici nu
veţi şti ce bieţi sunteţi!
Să nu
uitaţi un joc uitat,
De a fi
bun, cu cel bogat,
De a fi
bun, cu cel lipsit,
Cât mai
eşti bun – nu ai murit!
Să nu
uitaţi să vă jucaţi!
Să
fiţi, în joc, aşa bogaţi,
Încât
să-i daţi, prin joc, mereu,
Un zâmbet
– şi lui Dumnezeu -
Să nu
uitaţi, cât veţi trăi
De
joaca voastră de copii –
De
joaca voastră de-a fi buni
Şi
drepţi, pe lumea de minciuni –
Să nu
uitaţi: nu-i paradis
Fără de
râs, fără de vis –
Şi nu e
dragoste, în tril,
Fără o
joacă de copil -
Să nu
uitaţi să vă jucaţi!
Când
prea serioşi, o să uitaţi
Să vă
jucaţi, un infinit,
Nici nu
veţi şti că aţi murit!
22
octombrie 2012
Jianu
Liviu-Florian
SAVITRI
Povestire din Mahabharata
Editura Paralela 45, 2007
“Cei buni facă-şi datoria
Neclintiţi
şi fără vaiet;
Că
vârtutea lor conduce
Soarele,
pământu-l ţine.
Veşnic
s-au plecat cei nobili
Astei
legi recunoscute:
Altora
făcând tot bine
Ei
n-aşteaptă vr’o răsplată.
Dar
zadarnic ei nu luptă,
Căci folosul lor e veşnic;
Stăpânindu-se pe sine
Sunt stăpâni pe toată lumea. “
(fragment din carte)
22
octombrie 2012
Jianu Liviu-Florian
