 |
| Ponoarele, spre primăvară |
ÎNCEPUTUL LUMII
vino în
miezul meu
albastru
să te
fac început
de lume…
…eu m-am
retras
în
nerăspuns
neînţelegând
cuvântul
multe
gânduri, apoi,
am
slobozit spre
pasărea
care,
de
atunci,
niciodată
nu m-a
o dată
măcar
nu m-a
mai
chemat
să fiu
la început
de
lucruri
într-un
ou
albastru…
 |
| Podul lui Dumnezeu |
EILEEN LANE…
Eileen
Lane –
„Piatră
albă”
Sau
„Onix” –
Ou şi
Pasăre,
Şi vis…
Eileen,
Eileen…
Eileen
Lane –
Stilizată
formă pură,
Briză şi
pe bătătură
La
Hobiţa, într-un an,
Desculţă
şi cu tulpan,
Eileen,
Eileen…
Eileen
Lane –
Şi
ţărâna te ştia,
Când
piciorul o călca,
Iară
boarea dintre brazi
Te
fredonează şi azi…
Eileen,
Eileen…
Eileen
Lane –
Patru
vocale-n Etern
Însă El
te striga LIN –
Tandrul
Meşter Constantin…
Eileen
Lane,
Eileen
LIN!
 |
| Fundul lacului Zăton |
NINGE PENTRU ÎNGERI…
(în memoria martirilor Revoluţiei
din Decembrie ’89)
ninge cu
îngeri
ninge cu
stele
şi mieii
Domnului
sunt
printre ele…
ninge cu
flori
ninge cu
miei –
mieii
sunt îngeri
curaţi
ca şi ei…
o, albul
cu îngeri,
cu mieii,
cu uimire –
ninsoare
de stele,
sub cor
de iubire…
stele şi
îngeri,
mieii şi
iubire
pentru
îngerii
din
cimitire.
 |
| Ponoare - Plafonul prăbuşit de la intrarea în peşteră |
FIROSCOFEALĂ
totul pe
lume
e umbră,
e urmă,
iar
urma, alergând,
rămâne
la urmă…
omul se
duce,
umbra,
la fel…
rămâne
doar urma,
vorbind
despre el
şi urme
pe urmă
fiind cu
duiumul,
vorbind
despre om,
câştigă
uiumul…
… totul
pe lume
e umbră,
e urmă;
doar
urma-i tezaur
dacă-n ea
se scurmă.
 |
| Lacul spre primăvară |
FLORI DE MĂR ALBASTRU
Nu
credeam vreodată
Că
mă-niern uşor,
Că-n păr
înfloresc
Dalbe
flori de măr…
Albe
flori de măr,
Căprior
de soare –
Nu
credeam vreodată
Că
frunza mă doare
Acum, la
chindie,
Sunt un
înţelept:
Flori de
măr albastru
Voi avea
la piept
Iar
iernile mele –
Cu
ninsori de vată –
Vorovi-vor
alb
Cu „A
fost odată”…
 |
| Zăton primăvara |
STARE DE GOL
golul
viu din mine
sferă e
sau cerc?
noapte
e, ori zi,
himere
de-ncerc?
cercul
viu din mine
sferă e,
de foc,
arzător
arzând,
fără
timp şi loc
sferă,
cercuri multe,
un
sine-ncercat…
… golul
viu din mine
să
fie-un păcat?
o sferă
pe ape…
… de
nimic, de neant
zilnic
sunt aproape –
Quijote
vagant…
golul
viu din mine
este,
azi, un cerc;
ca să
scap de el,
trebuie
să-ncerc:
îl voi
învârti,
rotindu-l
în sferă,
focul
viu să ardă
ultima
himeră.
 |
| Câmp de lapiezuri |
CA SĂ REVIN SPORIT…
Azi, divaghez
sonor şi catehetic
pe-un
portativ de rouă-curcubeu
ca
ploile de iulie, hermetic,
rodul
sporindu-l cu puteri de zeu
mă las
uşor indus în eroare
de orice
gâză, respirând albastru,
ştiind
că ziua nu este mai mare
decât
răcoarea albă a unui astru
voi
reveni la matcă precum apa
după
ieşiri, mărită de potop,
şi voi
cânta hermetic cateheza
înrodnicită
viu de-un izotop
azi,
divaghez sonor şi catehetic
ca
ploile sporite-ntr-un potop,
mă las
uşor indus în eroare
de-a
reveni sporit c-un izotop.
Dumitru Dănău
Foto Carmen Lucya - Facebook - Ponoarele MH
