George Anca - Sfintele Paşti cu poeţii lumii

Sfântul Augustin

Mare ești Tu, O Doamne

Mare ești Tu, O Doamne, și mult a fi lăudat;

Mare e puterea Ta, iar înțelepciunea Ta n-are sfârșit.

Și omul, fiind o parte a creației Tale, dorește să Te laude,

Omul, care-și poartă cu el mortalitatea,

Martorul păcatului său, chiar martorul căruia Tu 'alungi trufașul',

Ci omul, această parte a creației Tale, dorește să Te laude.

Tu ne porți în fericire când Te lăudăm:

Pentru că tu ne-ai format pentru Tine,

Și inimile noastre sunt fără odihnă până își află odihnă în Tine.

Marele Grigorie, a trăit pe vremea împărăţiei
lui Valens şi a lui Teodosie cel Mare.
Patria lui pământească a fost Capadochia.

Grigore de Nazians

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

O, tu, Cuvânt de adevăr divin!

Luminii toate nu ți-am fost afin,

Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;

Că pete negre ai văzut întin.

Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:

Crez, Doamne, Ți-am ămpărtășit;

Jurând, gândind s-ajung, m-am rătăcit,

Pașii în altă parte au pășit.

O beznă a venit de dedesubt

Întunecând ai mântuirii fii.

Lumina Ta, Hristoase, dar de frupt,

Întoarcă întunericul în zi.

Thomas Aquinas

Sacre solemnii

Thomas Aquinas

Sacre solemnii

cu bucurii

și ale inimii

ecouri vii;

ce-i vechi s-acoperă,

toate-s noi noimii,

inimă, voci, operă.

Noapte aminte

cina novissima;

Christus credinte

mielul și azyma

fraților dată,

dreapta legitima

din vechi încredințată.

După miel typicum,

ospățul s-a încheiat,

Corpus Dominicum

ucenicilor dat,

astfel tot totului,

fiecăruia dat

chiar din mâinile lui.

Le-a dat firava

carne a trupului,

trist a-ntins, na-vă,

pocalul sângelui,

zicând: Accipite

pahar ofrandă;

toți din el bibite.

Astfel jertfire

instituit-a,

cărei slujire

preoți menit-a,

numai prelații

congrui din vipt a

da și la alții.

Pâinea angelică

se face hominum;

dar pâine cerică

simbol terminum;

ce lucru mirabil

a mânca Dominum

pauper, rob, umil.

Sfântă treime

într-unul, ne rugăm:

vino-ne, divine,

cum te adorăm;

pe calea-ți divină

voia ne urcăm,

locuim lumina.

Edgar Allan Poe

Edgar Allan Poe

Sancta Maria

Sancta Maria! Ochii pleacă -

La focul jertfei, rugă sacră,

Iubind, smerind păcat răpus -

Din tronul tău prea sfânt de sus.

În zori – la prânz – crepuscul sur -

Maria! mi-auzi imnul pur!

În chiu și vai, în rău și rai,

Stai, Maica Domnului, mai stai!

Când Orele zburară vii

Și nor nu-ți coperă tării,

Sufletul leneș a nu-mi fi,

În harul tău mă ții-mă-nfii;

Acum când soarta-mi potopi

Prezentul și Trecutu-n vrii,

Lucească-mi Viitorul, vii

Speranțe-n tine-mi ții și-nfii. 

Traduceri George Anca

George Anca - Versiune "Corbul" de Edgar Allan Poe

Edgar Allan Poe

Corbul / The Raven

Într-un negru miez de noapte, ponderând gândiri inapte,

Supra tomuri curioase, stranii de uitat folclor,

Când dădeam s-adorm, deodată careva-ncepu să bată

Blândă ciocănire iată, cioc la ușa-mi din pridvor.

'E vreun musafir', zic, 'bată, cioc la ușa din pridvor -

Doar atât și niciun zor.'

Ah, atât de clar remember, era în amar december,

Stinși tăciuni în jar cu febră, iscând duhuri pe covor.

Nerăbdare până-n ziuă; - în zadar cătam de zor

Întru cărți a opri dorul – dor de dusa mea Lenore -

Rara radiantă fată de-i spun îngerii Lenore -

Nemainume evermore.

Mătăsosul trist nesigur foșnet de perdele purpur

Mă înfiora fantastic cu terori fără prior;

Astfel să încetin bateri inimii repetam teafăr,

'E vreun musafir în zbateri vrând să intre din pridvor -

Vreun drumeț târziu în zbateri vrând să intre din pridvor; -

Asta e și niciun zor.'

Sufletu-mi crescu mai tare; fără, iarăși, ezitare,

'Domnule', am zis, 'ori Doamnă, drept iertare vă implor

Dar e fapt că mă luase somnul când la ușă stase,

Și-așa încet ciocănirăți, ciocănirăți din pridvor,

Greu să vă aud' aici am deschis ușa spre pridvor; -

Întuneric, niciun zor.

Adânc în întunecime stam între mirări și crime,

Bănuind, visând ce nimeni nu a mai visat prior;

Dar tăcerea sta nespartă, liniștea fără de ceartă,

Singurul cuvânt acolo spus șoptit era 'Lenore!'

Asta am șoptit, ecoul murmurând răspuns, 'Lenore!'

Doar atât și niciun zor.

Întorcându-mă-n odaie, cu tot sufletul văpaie,

Curând iar aud bătaie, mai sonoră ca prior.

'Sigur', spun, 'sigur că este ceva-n geam din grinzi celeste,

Ia să văd atunci ce lest e și misterul să-i explor -

Calmă inima o clipă și misterul să-l explor; -

Vântul e și niciun zor.'

Zvârl oblonul a deschide, când în falduri fâlfâinde,

A pășit un corb arminden din zilele aurori;

Plecăciune nici să facă; nu stă clipă, nici nu pleacă;

Ci în chip de domn ori doamnă se cocoață la ușor

pe un bust al zeei Pallas, sus de ușă la ușor -

Cocoțat stând, niciun zor.

Pasăre-abanos ce susuri trista-mi pasă în surâsuri,

Prin grav aspra-nfățișare cuviinței purtător.

'Chiar de creasta-ți rasă-i, tunsă, tu', i-am zis, 'nu ești străpunsă,

Antic corb, groază ascunsă, Nopții rătăcind ponor,

Ce nume regesc ai spune-mi în Plutonian ponor!'

Grăi Corbul, 'Ne.vre.mor'

Păsăroi diform minune de discurs aud cum spune,

Chiar cu tâlc mărunt răsune, mică relevanță-n zbor;

Că n-avem cum da dovadă c-alt om viu să fie nadă

Sorții pasăre să vadă pe al ușii lui ușor -

Pasăre sau fiară sus pe bust sculptat peste ușor,

C-un nume ca 'N.ev.er.mor'.

Însă corbul șezând singur pe placidul bust un gângur

Doar grăia, cuvânt făcându-i sufletul revărsător.

Nicio vorbă-apoi rostirii, nicio pană fâlfâirii,

Până glas dam murmuririi, 'au zburat amici prior -

Părăsi-mă-va la ziuă, cum speranțe-mi fură zbor'.

Pasărea zor, 'ne.verm.or'.

Mut stam la tăcerea spartă de răspuns cu-atâta artă

'Fără dubiu', zis-am, 'iartă, ce rostește-i stoc și stor,

Prins de vreun năimit stăpân ce un Dezastru să-l arunce

De pe stâncă, de pe munte, cântece i se-mpresor

Plânsete Speranței sale melancolii le-mpresor

Ale 'Never-nevermore'.

Reavăn Corbul iar cu susuri îmi da pasa pe surâsuri,

Brusc rotit-am scaun către pasăre, bust și ușor;

Din catifea scufundândă am purces să leg la pândă

pasă lângă pasă, gând dă pe ce cobe aprior,

Ce-a zis ăst strigoi de groază, cobe pasăre-aprior

Crăunindu-mi 'Ne.ve.r.mor'.

Asta preziceam cu gândul, niciun sunet pronunțându-l

Orătaniei ce-ochii-i mi-ardeau inima cuptor;

Asta și-alte stam să aflu înclinând de voie capul

Pe al pernei tabernacul, luminat desfătător,

Catifeaua mov sub lampa luminând desfătător,

Ea presând, ah, nevermore!

Aeru-i mai des, tămâie parfumându-l din cățuie

Legănată-n mers vioi de-un Serafim clopotitor.

'Liftă', am strigat, 'te dete Zeul tău la îngeri cete

Răgaz-răgaz și nepenthe, d' amintirea-ți de Lenore!

Sorbi, oh sorbi acest nepenthe, uită pierduta Lenore!'

Grăi Corbul, 'N.eve.r.mo.r.'

'Profet!', zic, 'atins de brâncă, pasăre sau diavol încă! -

De Ispititor trimis ori de furtună pe ponor

pustiit ci fără groază în deșert vrăjit de oază -

Casa-mi bântuită cază, spune-mi drept, eu te implor -

Este-n Galaad balsamul, spune-mi, spune-mi, te implor!'

Grăi Raven 'N.evermore'

'Profet', zic, 'atins de brâncă, pasăre și diavol încă!

Pe raiul deasupra noastră, pe Domn ce tu, eu ador -

Spune sufletului frânt de dor de-n Rai la o răspânte

Dau de urma fetei sfânte îngerii de-i spun Lenore.'

Zis-a Corbul 'N.ev.er.mo.r.e.'

'Fie-ți vorba semn de ducă', urlai, 'pasăre nălucă -

Îndărăt întru furtună, Nopții Plutonian ponor!

Nu lăsa semn neagră pană c-ai mințit sufletul prană!

Lasă-mi pustnicia vană! Lasă bustul pe ușor!

Ia-ți din inima mea ciocul, forma ia-ți din casă-n zbor!

Grăi Raven, 'N.e.v.e.r.m.o.r.e.'

Însă Corbul veșnic fad e, încă șade, încă șade

Pe pal bust al zeei Pallas, sus de-al camerei ușor;

Ochii-i seamănă cu-ai unui demon ce visează unu-i,

lampa-i varsă umbra flu nu-i decupată pe covor;

Sufletu-mi pe-afara umbrei zăcând plută pe covor

Se ridică – nevermore!

Versiune de George Anca