A r d e r e
ascultă
sufletul ierbii ce vine
ascultă seva urcând în copaci
cum cheamă ploile
cum cheamă iubirile
tot aşa cum îţi ascult eu paşii
care m-au potecit în adânc
din lumina ochilor
până-n taina viselor
pune fruntea pe scrisul meu
şi-i vei simţi arderea
născând pe hârtie
cea mai pură iubire
şi iartă-mi
imaculata concepţie
ascultă seva urcând în copaci
cum cheamă ploile
cum cheamă iubirile
tot aşa cum îţi ascult eu paşii
care m-au potecit în adânc
din lumina ochilor
până-n taina viselor
pune fruntea pe scrisul meu
şi-i vei simţi arderea
născând pe hârtie
cea mai pură iubire
şi iartă-mi
imaculata concepţie
Panta rhei*
în
mine curge azi cel de ieri
parte peste parte
până când potecile din palma mea
se vor adânci şi vor seca
asemenea canalelor din Marte
care nu duc nicăieri
parte peste parte
până când potecile din palma mea
se vor adânci şi vor seca
asemenea canalelor din Marte
care nu duc nicăieri
___________________
*Totul curge (în greacă)
I u b i r e
Zbori
prin sângele meu,
Pasăre Phoenix.
Tălpile tale mă ştampilează
sub frunte,
în inimă.
Şi numele tău…
Fiecare semn e o piatră
cu care-mi spargi sufletul.
Din fiecare piatră iese un şarpe
cu clopoţei. Auzi-le orga chemându-mă!
Vii spre mine
traversând toată istoria umanităţii
prin contrabandă,
din sămânţă în sămânţă,
nufăr alb luat de torent…
Mâine, ce va mai fi?
Petrecându-ne, oasele noastre
se vor împleti asemenea rădăcinilor
care se îmbrăţişează
pe dedesubt.
Pasăre Phoenix.
Tălpile tale mă ştampilează
sub frunte,
în inimă.
Şi numele tău…
Fiecare semn e o piatră
cu care-mi spargi sufletul.
Din fiecare piatră iese un şarpe
cu clopoţei. Auzi-le orga chemându-mă!
Vii spre mine
traversând toată istoria umanităţii
prin contrabandă,
din sămânţă în sămânţă,
nufăr alb luat de torent…
Mâine, ce va mai fi?
Petrecându-ne, oasele noastre
se vor împleti asemenea rădăcinilor
care se îmbrăţişează
pe dedesubt.
C o ş m a r
Azi-noapte
mi-ai întins
o punte în vis.
Sub mine
prăpastia anilor
şi lacrimi – cascadă-n abis.
Puntea s-a făcut năframă
iar drumeţul un porumbel
lunecând la nesfârşit
în prăpastia de sub el.
Iubireeeeeee!
strigam
resemnat,
pe când
tocmai
atunci
cădeam
din pat.
o punte în vis.
Sub mine
prăpastia anilor
şi lacrimi – cascadă-n abis.
Puntea s-a făcut năframă
iar drumeţul un porumbel
lunecând la nesfârşit
în prăpastia de sub el.
Iubireeeeeee!
strigam
resemnat,
pe când
tocmai
atunci
cădeam
din pat.
George
Ene