Oda ocupaţiei
Prin iarna lumii, cruntă şi cerbice,
Hălăduim - popice şi arşice –
Cu cât mai vânturat ne este traiul,
Cu-atât,
în groapa lumii, zidim Raiul –
Nici nu se ştie cine nu ne muşcă –
Cei singuri – liberi - sau cei mulţi – din cuşcă –
Nici
nu se ştie cine ne sugrumă –
Călăii
noi, sau cei de-aceeaşi mumă –
Nici
nu se ştie care mai e scopul –
Să tot ridici, sau să dobori - tot topul –
Nici nu se ştie care mai e ţinta –
Noi suntem cărţi – progresul este chinta -
Şi
alţii vin, şi alţii, mereu pleacă,
În tragi-comedia geto-dacă,
În Iudo-Iubeiada cea creştină,
Întotdeauna alţii sunt de vină -
E bine că e toamnă, deocamdată –
Avem de muncă, şi avem de plată –
E bine că avem o ocupaţie –
Că suntem ocupaţi – şi avem raţie –
12 octombrie 2012
( zi de salariu )
Jianu Liviu-Florian
