Faceți căutări pe acest blog

joi, 25 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian - A venit bunica



A venit bunica

A venit bunica, de prin ceruri, jos,
Să se-nchine-n strană,  Domnului Hristos.
Părul, ca argintul, mâna, cum e ceara,
Dreaptă, cum e grâul, bună, cum e ţara…

N-am văzut, pe lume, să se-nchine-un munte,
Cum îşi duce buna, dreapta ei, la frunte.
N-am văzut pe lume, legănat de coasă
Lacrima să-i taie Domnului în casă.

Câtă rugăciune nu a adunat
Cinei cea de taină, pusă lângă pat?
Înăuntru-i, lacrimi câte nu a strâns
Să nu-i vadă cerul hohotul de plâns?

Câţi orfani în lege, cum a fost şi dânsa
N-au avut o casă-n inima ei, plânsa?
Câţi copiii din ceruri nu i-au fost fraţi vii,
Pâna când, pe buze, sângele – i ţâşni?

Doar aici, în strană, sub povara humii
De muncit, ca roaba, alor ei, şi lumii,
N-a ajuns bunica… doar acum, pe când
A venit din ceru-i sufletul  flămând …

Şi se tot închină, pentru fiecare
Palmă, pumn, sudalmă, şuturi din picioare
Câte-a luat în viaţă, şi de la bărbat,
Şi de la o lume, care a tot dat …

Cât era de bine, ea stătea cu frică…
Şi ducea o casă-n cârca-i de furnică…
Sub obroc ţinându-şi marele ei viciu -
Căci avea păcate -  NU AVEA SERVICIU…

Şi acum, când lumea-i plină de păcate,
Căci servicii n-are, nici în străinătate –
Coborâ bunica, pe pământ, din cer –
Să se roage pentru cei ce n-au, şi cer…

Ce să le dea dânsa? Dintr-un boţ de duh,
Care-şi face cruce dreaptă, prin văzduh?
Ce să le dea dânsa? Dintr-un boţ de ţară,
Care vrea o pâine, însă nu mai ară?

Ce să le dea dânsa? Ce-a muncit un car,
Fără de tăgadă, fără de salar?
Ce să le dea dânsa? Care şi-a dat tot?
Ultima suflare, pentru vreun nepot?

A venit bunica, de prin ceruri, jos,
Să se-nchine-n strană,  Domnului Hristos.
Părul, ca argintul, mâna, cum e ceara,
Dreaptă, cum e grâul, bună, cum e ţara…

25 octombrie 2012
Jianu Liviu-Florian

Tanitana

În ochii tăi
Mă năşteam
Încă odată.

Eram frunza ta de pe ram
Erai vânt
Care nu a bătut niciodată.

Palmele tale
Ştiau să îmi spună pe dinafară
Numele toate.

Gura ta goală
Îmi îmbrăca buzele
Cu  poieni neumblate.

Trupul tău
Îmi era şarpele adorat.
Cum nu s-a încolăcit pe respiraţia din mine…
Şi nu l-am călcat…

Şi mai erai tu
De care nu –mi mai aduc  aminte.
O mare de nespuse corăbii,
La un ţărm de cuvinte…


25 octombrie 2012
Jianu Liviu-Florian