Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 23 august 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii august - Grădină botanică din Canada


Este a treia ca mărime din lume,
după cele din Londra şi Berlin

Necuvintele

O pace erau semnele lui de salut;
Ceva iradia, îmi aduc aminte.
Ziceai că e un „roşu vertical”
Iniţiat în blândeţe.

Nu ştiam eu pe atunci
Ce înseamnă un înger
Dar am făcut de îndată asemănarea

...O secundă şi alta...
 
A fost fondata in 1931
Necuvintele - veşnicia sa!
Ţin minte chiar câteva „respirări”
Care i-au deschis sufletul,
Dăruindu-mi-l.

Fantastic vals

Ştiţi
La dans am luat
Drum de ţară
Ştiţi
Venea dinspre sat
Inaugurata in 1938. Se afla in imediata vecinătate a
Complexului Olimpic din Montreal
(locul unde, în 1976, Nadia Comăneci
 a obținut legendarul 10 la Olimpiada)
Înspre seară
Şi venea
Tot venea
Şi cântam
Şi-l valsam
Ca pe-un dans
Legănat
Ce-l ştiam
Drum de ţară...

Imagine


Am îngenuncheat în faţa ei
- Ai ochi deosebit de verzi!
- Ea a tăcut. Şi a venit un vânt.
Şi păsări au trecut pe acolo...
- Ai ochi deosebit de verzi!
Am întins mâinile. Pesemne
Era multă frumuseţe pe acolo.

De-ai şti

De-ai şti iubito
Cât e de departe
Aproapele
Te-ai suspecta
Apropiindu-te
De-ai şti iubito
Cât e de aproape
Departele
Ţi-ai aduce
Amintirile
Mergând apoi
Mai departe...

Bună seara ce nu o voi rosti


Voi sosi în noapte ca un  meridian
Dintr-o constelaţie visată undeva
Pe aproape.
Distanţa o voi reduce la anii tăi
Asediaţi de interferenţe
Şi îţi voi spune ceva despre bună seara
Niciodată rostită
Bună seara!

Pretext

Pădurea care naşte idei de dragoste
Legea copacilor, adierea de vânt şi
Recunoaşterea prin şi pentru sine -
Regele pădurilor, cântecul
Drumului, calul, drumeţul
Toate
Aceste serpentine, rostiri peste zare,
Sunt zbor crucificat pentru fiecare
Piatră de râu şi mai sunt strop de rouă
Ca satul meu mărginind marea şi universul.
Cum să spun? Sunt mai mult ca o pasăre...
Nu însă mai mult ca aceste versuri
Tulburi şoptite de buzele tale: „Pădure,
Tu care naşti ideea de dragoste, Pădure
Dumneata, Bună dimineaţa!”.

Dinspre alb

Cerbii
Veneau
Sorbindu-mi
Pădurea
Din
Lacrimi

Amintiri despre alb

Ai rămas
Ca un cerb
În amintirea pădurilor
Veşnice
Totdeauna
Acelaşi
Semeţ
Pur
Trist

Vii
Şi te duci
Te tot duci…
Alături luceferi,
Alături
Lumina.

 Mulţumim poetului Vasile Mic care ne-a atras atenţia asupra existenţei acestei bijuterii a Canadei.
 Mai multe imagini din această faimoasă grădină botanică:

Notă: Dacă n-aveţi viteză mare pe Internet, aşteptaţi să se încarce întreaga pagină care este foarte frecventată!