Faceți căutări pe acest blog

luni, 26 noiembrie 2012

George Ene - FERIȚI-VĂ DE ORANGE



FERIȚI-VĂ DE ORANGE!


N-am avut de lucru și mi-am cumpărat un mobil
Să fiu și eu în rândul lumii, ca orice copil.
Și-am semnat cu Orange cuvenitul contract
Ca un orb dus de mână, stăpânit de antract,
Fără să-mi vadă ochii orbi - doi bolovani -,
Că mă angajam să nu-i părăsesc timp de doi ani,
Ca după doi ani să-mi prelungească fără notificare
Contractul, cu alți doi ani, și-ncă doi, fără-ncetare...
Finalul: cum la mobil, nefolosindu-l, am renunțat
După doi ani, în următorii doi m-am trezit amendat
Cum că le datorez contravaloarea fidelității abandonate
Contrar... „înțelegerii”. Vorbeam singur: „Nu se poate
Să mă ia, vorba aia, direct, ca din oala de ciorbă!”
„Ba se poate, că ți-ai încălcat semnătura! Fără vorbă!”

Învățătură: Feriți-vă de Orange, stimați oameni buni,
C-aveți de-a face, cum văzurăți, c-o casă de nebuni,
Pentru că dacă nu dansați cum vă cântă și le convine lor,
Vă întocmesc dosar și vă dau pe mâinile unui executor,
Care, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă
Vă bagă pumnu-n gură fără drept de apel, și fără milă
Vă ia casa, grădina, vita din curte și cămașa de pe voi
Pentru că ați renunțat la mobil, strivit de nevoi.

N-ai cui să te plângi, dar, ia seama că nici nu poți,
Pentru că iubita noastră Țară e plină de hoți!

George Ene

Jianu Liviu-Florian - Calendar fericitodox; fabula nemerniciei



Calendar  fericitodox


23 noiembrie
Ieşirea lui Bulă din casă.

23 noiembrie seara
Intrarea lui Bulă în casă.

24 noiembrie
Intrarea în baie a lui Bulache.

24 noiembrie, seara
A doua intrare în baie a lui Bulache.


25 noiembrie
Ziua tuturor din neamul lui Bulă.

26 noiembrie
Întristarea  vrednicului Bulă, cel deopotrivă cu Bulache.

27 noiembrie
Venirea la Bulă a bucuriei lui Bulă, cea vremelnic pierdută.

28 noiembrie
Mare masă pentru mulţumirile pe care Bula le-a dus tatălui lui pentru revenirea bucuriei.
Poftă de zamă de varză şi dor de mălai fiert, la masă.  Dar Bulă, find suferind de stomac, zamei de varză nu i-a fost dat să-i guste pofta.

29 noiembrie
Marea fericire a lui Bulă: a descoperit de ce îl cheamă pe el aşa. Pentru că aşa i-au pus numele părinţii lui.

30 noiembrie
A doua aflare a fericirii de către Bulă: când s-a gândit că el gândeşte, şi s-a mirat că gândeşte. Ceea ce este un lucru minunat.

1 decembrie
Ziua Naţională a ţării lui Bulă, când Bulă s-a întrebat cine l-a făcut pe el. Şi a aflat că pe el nu l-au făcut.

2 decembrie
Ziua în care Bulă s-a odihnit 6 zile.

8 decembrie
Ziua în care Bulă a făcut tot ce există. Mai puţin pe Bulă.

9 decembrie
Pensionarea lui Bulă. Angajarea lui Bulache.
Ostenirea lui Bulache. Ieşirea la pensie a lui Bulache.

Din 10 decembrie încolo
Fericitele şi veşnicele sărbători.


23 noiembrie 2012
Jianu Liviu-Florian



Oamenii lui Dumnezeu


Unui anume politician, pe numele lui mic Atilla,  mare afacerist cu lemn, care a ras de pe fata pamantului minunatii de paduri, i s-a mai spus  si DRUJBA LUI DUMNEZEU, in amintirea lui Atilla, BICIUL  LUI DUMNEZEU.
 Lui i-a urmat un alt afacerist cu lemn, pe langa care primul era mic copil, care a ras rezervatii naturale intregi. Eu i-am gasit si un nume, care sa continue traditia divina: GATERUL LUI DUMNEZEU.

26 noiembrie 2012
Jianu Liviu-Florian


 

Fabula nemerniciei


Un canibal şi-un mare sfânt
Se întâlniră pe pământ.
Au discutat de munci, de casă,
Până s-au aşezat la masă.

Şi canibalul i-a şoptit:
-          Eşti bun la gust? Eşti pregătit?

Morala:

E-adevărat, şi în credinţă
Eşti canibal cu cel de-o fiinţă,
Prin egoism... Prin neputinţă…
Prin laşitate… dar o simţi
De n-ajungi carne  între dinţi?

25-26 noiembrie 2012
Jianu Liviu-Florian

 


vineri, 16 noiembrie 2012

George Ene - De aşteptare




De aşteptare

Pe când marea arde albă
Sub al lunii crug solemn,
Visul meu tăcut, de lemn,
Îţi stă frunză neagră-n palmă.

Te chem vrajă prin descântec
Spre acum şi spre aici
Ca pe-un straniu licurici
Pe poteci muiate-n cântec.

Dar nu-mi vii în clipe rare
De-ntuneric. Când te culci
Împrejurul gurii-ţi dulci
Şoaptele-mi rostesc pahare.

Şi nu-mi vii în clipe dure
De lumină. Când visezi
În frumoşi-ţi ochi mă vezi
Stea căzând peste pădure…

Albesc ţipăt într-o carte
Cu coperţile de-argint –
Sunt captiv, dar mă tot mint
Că-mi eşti totul şi-ţi sunt parte.

Hei, cum mi-ai sfinţit în piept
Un altar pentru durere –
Taina lui încet mă piere
Şi-am murit de când te-aştept.
   
George Ene

Jianu Liviu-Florian - Fabulele şi poeziile săptămânii




Fabulă la o cafea

Amicul X, mirat, îmi spune:
„La unii, munca e-o minune!
Ce fericiţi am  fi, nu crezi?
Să fim cu toţii -   japonezi!”

Amicul Z, om cu pretenţii,
Admiră cum lucrează nemţii.
„N-am fi atât de indolenţi,
De-am fi, monşer, cu toţii, nemţi!

Eu, ascultând pe fiecare,
Le spun: iubiţilor, mă doare
În suflet,  dar  vă spun firesc:
Sunt fericit... când nu muncesc!

Morala:

Ce fericire-i munca grea,
Când o admiri... la o cafea!

16 noiembrie 2012
 
Fabula originii

Când oul crud afla lumina
Ieşind dintr-un altar cu pene,
O curte incanta alene:
„La început a fost găina”.

Aceeaşi curte -  n cântec nou,
Văzând cum puiul, dintr-o coajă
Ieşea -  psalmodia în vrajă:
„La început a fost un ou”..

Morala:
Chiar şi originea,  se pare,
Se află după-împrejurare...

15 noiembrie 2012

Fabula libertăţii

Au fost odată doi săraci.
Unul, robind la un bogat
Primea simbrie. Celălalt
Cerea, dar nu primea pitaci.

Morala1:
Poţi să fii liber, dar neghiob,
Căci nu primeşti decât ca rob.

Morala2:
Şi libertatea are-un tic:
De nu robeşti, nu-ţi dă nimic.

14 noiembrie 2012

HOMO HOMINIS LUPUS

Haita de câini şedea la sfat.
N-avea de ros niciun darab.
“Canibalismul e-un păcat.”
Dar l-au mâncat pe cel mai slab.

Morala:
Credinţa chiar, pân’la carâmb
De se închină, uneori,
Şi-ţi cere pentru ea să mori,
Flămândul drept, tot calcă strâmb…

14 noiembrie 2012

De câte ori...

De câte ori n-ai fost vândut?
De câte ori şi-au pus taraba
Pe crucea ta, cu un sărut,
Cei ce-l votează pe Baraba?

De câte ori n-ai fost legat
În fier, şi paie, ieri, ca mâine?
Şi nu ai fost crucificat
Că dai la toţi, din trup, o pâine?

De câte ori ai fost doar rob
La conferinţe mondiale?
Tu,  care  dai pe-ntregul Glob,
Ce e mai bun, din ale Tale?

De câte ori n-au fost votate
Puterea, furtul şi minciuna?
Şi n-ai primit decât păcate
Să speli cu sângele-ţi, într-una?

De câte ori, pe îndelete,
Cei lacomi, n-au creat “Progresul”?
N-au dat săracilor, cu sete,
Ca LEGE SFÂNTĂ, Interesul?

De câte ori curvar şi homo
Nu te-au făcut limbricii milei?
Şi nu te-ar fi vândut ca promo,
De-aveai vreun preţ, la bursa zilei?

Ce pot să fac, când nu fac totul,
Ci îţi închin doar gesturi mici?
Îţi dau în pace, Doamne, votul!
Revino, să faci  Rai aici!

13 noiembrie 2012
( zi de salariu )

Satisfacerea clientului

Dacă florile sufletului nu se deschid pe dinăuntru, buruienile lui se sulemenesc  pe dinafară.

13 noiembrie 2012
( zi de salariu)

joi, 15 noiembrie 2012

George Anca - "Ghagyuba" de Milarepa

MILAREPA
 
Din Grubum
 
În româneşte de George Anca
Ghagyuba
(După ce spulberase toate îndoielile lui Gambopa, Milarepa a cântat un cântec rostind învăţătura tantra în armonie cu tradiţiile Ghagyuba:)
Iubite doctor preot,
Vederea de pe urmă-i căutarea minţii
Drept şi cu hotărâre.
De cauţi vederea afară de minte
Semeni a monstru
Căutător de aur.


Iubite doctor preot,
Nevoinţa de pe urmă-i a vedea
A păcate distracţiile şi toropeala,
Altfel de le vei plezni
Aprinzi lampa-n plină zi.


Iubite doctor preot,
Ascultarea de pe urmă-i să te-odihni
De voie în vedere.
De umbli după ascultare fără legi
Afară din minte
Stâlpi de zigzag dezlegi.


Iubite doctor preot,
Acţia de pe urmă e a înceta de a lua şi a lăsa.
Să iei, să laşi
În plasă ai sălaş.


Iubite doctor preot,
Plinirea de pe urmă este adeverirea întreagă a minţii tale.
De cauţi altunde plinirea nefiinţei,
Ţestoasă-i părea
Pe cer a zbura.


Iubite doctor preot,
Maestrul de pe urmă ţi-e mintea.
De cauţi altunde maestru
E cum ai încerca
De mintea-ţi a scăpa.
Vei şti cum toate formulele
Nu-s decât mintea.
 
 
Citiţi alte cântări de Milarepa aici:
 

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Jianu Liviu-Florian - Poezia săptămânii



Habar n-aveam

Habar n-aveam că era sfânt.
Venea adeseori rănit.
De-atâta joacă pe pământ.
Dar îmi zâmbea. De fericit.

Pleca în zori. Venea târziu.
Adesea nu venea deloc.
Eu îi ceream, ce, nu mai ştiu.
Doar să se joace.  Să mă joc.

Îl căutam în buzunar.
Câte-o monedă de trei lei,
Îi luam. El nu avea habar.
Se tot juca. Să-mi dea idei.

Habar n-aveam ce tot făcea.
Cu ce. Şi unde. Şi de ce.
El îşi juca chiar viaţa sa.
Dintr-un a fi, să facă  - e.

 Să fiu. Să fim. Mai drepţi. Mai buni.
Să fim modeşti. Să fim cuminţi.
Pe lumea marilor nebuni,
Să nici nu ştim. Că suntem sfinţi.

Habar n-aveam  de grija mea.
Habar n-aveam de grija lui.
Tânjea în braţe să mă ia.
Dar eu fugeam.  al nimănui.

Mă ruşinam că mă trata
Ca pe-un copil. Nu ca om mare.
El zâmbea trist, şi se-ntorcea
La joaca lui cea ştiutoare.

Şi a murit  în ani de chinuri.
Un fel de umbra ce descreşte.
Spera. Tot viaţă. Nu aminuri.
Murind, striga. Striga - Trăieşte!

Nici nu ştiam că era sfânt.
Şi nici n-a fost. O umbră. Biata.
Dar Dumnezeu e pe pământ.
A fost. Al meu. Şi este. Tata.

8 noiembrie 2012
Jianu Liviu-Florian

joi, 8 noiembrie 2012

George Ene - 12. Scrisoare deschisă către Europa

12. Scrisoare deschisă către Europa
         - din partea unui european autentic -


Europa, dacă tot spui că ne iubeşti,
Fii bună şi scapă-ne, Maică, din braţe:
Că prea ne strângi pătimaş şi ne păgubeşti
Iar dragostea ta ne cam arde la maţe.

Europa, dacă tot ţi-e milă de noi
Şi tot spui că vrei cu-adevărat să ne-ajuţi,
Lasă-ne, scumpo,-n tristele noastre nevoi
Că nu suntem handicapaţi, chiori şi nici muţi.

Europa, dacă vrei prieteni să-ţi fim,
Ţine-ţi înţelepţii comisari acasă
Că prea se dau deştepţi, şi nu-i preţuim
Când fac nazuri la ce le punem pe masă.

Europa, dacă ai nevoie de noi
Contează pe noi la pace şi dreptate!
Şi reţine: respingem orice război
Că n-avem de ce să ne facem păcate.

Europa, dacă ţii să ştii ce dorim
Deschis ţi-o spunem, o clipă nu ezităm:
Vrem la fel independenţi şi liberi să fim
Ca Elveţia! Vrem să ne helvetizăm!


George Ene

miercuri, 7 noiembrie 2012

George Ene - 11. Ceauşescu, brav bărbat!




11. Ceauşescu, brav bărbat!

Ceauşescu, brav bărbat,
Ieşi din umbră imediat!
Urcă-te-n elicopter
Și-ncepi vizita din cer.
Cere-i Şefului, concret,
Să-ţi facă un Comitet
Din vreo şase - şapte sfinţi,
Înarmaţi până în dinţi.
Să fie verificați
Și în plus calificați
După canoane UE,
Nu după „Uite-l! Nu e!
Arde-i una peste bot,
Să termini cu el, de tot!” -
Așa cum făcea „dreptate”
Fosta ta... Securitate!”
...Iartă-mă, dacă îţi spun
Că prea ai ţinut la sân
Nişte farisei, ce-ar da
Iarăşi, şi te-ar şi trăda,
Să-ţi mai pună de-un deces
Printr-un aşa-zis proces,
Că aici tot ăia sunt
De-i lăsaşi tu pe pământ,
Doar că azi sunt mult mai răi,
Să nu le zic nătărăi,
Că de când te-ai depărtat
Ţara s-a tot ruinat:
Comuniștii ce-i aveai
S-au vândut toți pe mălai
Partidu-a rămas gravid
Cu partid după partid.
Partide: puzderie
Și-aceeași mizerie!
Care, cum s-au cocoțat
Au scos Țara la mezat
Și-au vândut-o pe felii
Să-şi facă lor bucurii.
Petrolul tot l-au vândut
Pe nimic – c-aşa au vrut –
La nişte austrieci,
Care n-au avut în veci
În subsolul lor petrol.
Am rămas noi pe loc gol.
Aur – la canadieni,
Cabanele la eleni,
Apa la italieni,
Cu un nume nou făcut
Să fie necunoscut.
Cimentul e la francezi
Că au fost ei, vezi, mai breji.
Nemţii ne-au luat din spor,
Ruşii şi-au luat partea lor.
Şi ce-a mai rămas de dat
S-a-mpărţit tot. Şi-au luat
Naşi, cumetri, rude – fraţi:
Marii locali potentaţi.
Munţii i-au despădurit,
Animalele-au pierit,
Ce mai, satele s-au dus
Mic cu mare, în Apus.
N-o să-ţi creadă ce-o să vezi:
Fostele noastre livezi
S-au uscat, s-au prăpădit.
În schimb, noi ne-am pricopsit
Cu arabi şi cu chinezi,
Care-s tari, cum o să vezi,
C-au venit cu dolărei
Şi cum ştiu ce fac cu ei
Ne cumpără ca la târg,
Cu o sete şi c-un sârg
Cum noi chiar n-am bănuit –
Cu plan bine ticluit:
Ne rad cum te razi c-un brici
Să ne spulbere de-aici.
Tineretul ne-a plecat
Şi de noi s-a-nstrăinat.
Nici limba n-o mai vorbim
De când ne tot englezim.
Cui îi pasă de români?
Toţi ne socotesc păgâni.
Fetele-au plecat hai-hui
Şi sunt ale nimănui,
Că prea n-au avut noroc,
Deşi sunt frumoase foc.
Şi-uite-aşa cu hopa, hopa
Am ajuns şi-n Europa
Ca să-i slugărim pe toţi,
Să nu ne mai zică hoţi!
Că suntem oameni cinstiţi –
Dar am fost prea oropsiţi,
Că ne-ai fost conducător
Prea… departe de popor.
Bine-ai zis: ne-ai fost cârmaci,
Dar ne-ai cam băgat în draci
Cu cureaua strânsă tare
Şi-n prea strictă… “ascultare”.
Că dacă lucrai frumos
Tot sus ai fi fost, nu jos.
Da’, mă rog, ce-a fost a fost.
N-are acuma nici un rost
Să ne plângem reciproc,
Că nu-i cu folos deloc.
Cine-am fost şi ce suntem
O fi, poate, un blestem:
Tu – martir, acolo, sus,
Iar noi haiduci prin Apus.
De-aia-ţi zicem: Hai,-napoi
Şi ne-om înţelege noi:
Pui tu ordinea la loc
Şi-apoi o luăm din loc
Nu cu cântec de alean
În ritmul de peste-ocean,
Ci în stil pur românesc,
După model strămoşesc:
Toţi ca unul să muncim,
Să trăim şi să iubim –
Omul fericească-se,
Ţara împlinească-se!

Dacă hotărăşti să vii,
Lecţia de-acum o ştii:
Ieşi din umbră imediat,
Ceauşescu, brav bărbat!

 George Ene