Electorală
Doi dulăi stăteau la
sfat şi lătrau politicale
Cum că-n satul
câinesc de pe dealul lui Mardale
Sunt alegeri de primar şi e concurenţă mare.
Meseria de-a sta-n frunte are multe avantaje:
Poţi să dormi în pat
cu puf mângâiat de-o cucoană
Ce-i cuprinsă de
năduf şi-a ieşit abia din strană.
Merg în urma ta
căţei şi-ţi ling laba de le dai
Doar foiţe de hârtie
numite de ei parai.
Nu mai stai iarna în
frig chiar de nu-ţi faci casă vara
Iară soaţa
ţi-i-mbrăcată, nu-i mai udă ploaia blana.
- Ham, ham, ham , îmi zice unul.
Pentru asemenea câştiguri, zău că m-aş băga şi eu
În partid la nea Azor,
cumătru cu naşul meu.
- Nu e rău, i se răspunde.
Dar partidul lui Azor are membrii
fără de soi,
După oase toată ziua tot îmi umblă prin gunoi.
- Dar partidul
lui Tarzan este mai de doamne ajută?
- Auzit-am din vecini că-n partidul lui se umblă
Numai după oase mari
să aibă de îmbucătură.
Tot aceştia mi-au
mai spus că-n partidul lui, măi frate,
Ca să intri trebuie
bani, şi să ai şi ceva spete
De căţei să te
susţină, ca să latre când e cazul,
Mai ales când vei
voi spre un post să sari pârleazul.
- Eu la bani nu le duc grija, astă vară am stat la stână,
Pe stăpân l-am păcălit, adunat-am ceva brânză.
- Dar cu lupii cum te-mpaci, sunt şi ei în partidul lui
- Am avut cu ei de-a face;
De nu latri când ei
urlă, ei la tine nu se uită
Orice-ai face îţi
dau pace.
În pădure de mă duc,
eu ca ei încep să urlu,
Mă consideră de-al
lor de le duc şi o cotarlă.
-Dar cu asta ce să facă? N-au lupoaice prin pădure?
- Cum să nu, dar, ca şi omul, vor puţină prospătură.
- După cum îmi spui, mă frate, eşti făcut pentru Primar
- Hai, atunci! Ce stăm pe gânduri? Să ne ducem la Tarzan.
* * *
Într-o cuşcă, cât o
şură, stă Tarzan în cap de masă…
E-o plenară cu
căţele ce ţin coada-îmbârligată.
- Ştiţi la noi în cartier, latră una mai voinică,
Oasele s-au terminat, am trecut la mămăligă.
- Colţii mi s-au cam tocit, tot rozând la oase goale!
Zice o haită
gârbovită, stând cu coada-ntre picioare.
Eu propun să ne unim
să lătrăm cu toţii-n cor
Concurenţă să n-avem
în partidul lui Azor.
Stă Tarzan şi se gândeşte şi cu laba bate-n masă:
- Înţeleg necazul vostru însă eu visez mai mult :
Vreau să dau la tot căţelul câte-o ţâţă pentru supt.
Şi să aibă fiecare, fie tânăr, fie bătrân,
Un bordei plin de căldură, să nu mai doarmă în fân.
Seara, când e luna plină, să se cânte din chitară,
Nimenea să nu mai
zică că la lună câinii latră.
Cu această stea în
frunte, cu imaginea aleasă,
Vom fi siguri că-n alegeri multă lume ne votează.
- I-auzi, dragă ce le spune, ce frumos Tarzan grăieşte
Aşa lider nu mai
este să grăiască câineşte.
Hai, îndată să
intrăm în partidul lui Tarzan,
Cât mai repede e
bine, ca să căpătăm ciolan.
Poate vom găsi şi
carne, ceva iepuri jumuliţi,
Nu mai vreau să stau
la coadă, sunt sătul de mârâit.
- Nu sunt sigur de ce spui, mai târziu o să se vadă
Când vom trece de alegeri, acum e electorală.
Cu-ndoieli, totuşi, cei doi se prezintă la Tarzan
Şi îl roagă să-i înscrie în partidul năzdrăvan.
- La a ta politichie noi nutrim de-acum un an,
Îi spun ei cu plecăciune, cu-n lătrat de pe maidan.
Stă Tarzan şi îi
priveşte, şi ciuleşte din urechi,
Le solicită un C.V.
despre ce-au făcut-înainte,
Dacă Azor nu i-a
trimis să îl sape pe la spate.
Hămăiesc cei doi
dulăi că au fost doar slugi în viaţă.
Că sunt lacrimă de
sfinți, c-au lătrat şi fără plată.
- Doar o clipă voi să staţi, să-mi ascult consilierii.
C-aşa-i regula la
noi, ne pândesc la colţ hingherii.
Şi îşi cheamă o
căţea sprintenă şi cam roşcată,
Când o văd ce doi dulăi, repede şi dau din coadă.
Şi pe urma ei o iau
într-o sală renovată.
După câteva minute,
ce-i serviră cu-o cafea
Dând din coadă, secretara
la Tarzan în uşă bate.
Şi îi spune cu-n lătrat de căţea nemăritată:
- Sunt băieţi de mâna-întâi, se pricep la-nvârtit roata,
Educaţi… Doi cavaleri…Mi-au pupat îndată laba.
Cu carnetul într-o labă şi cealaltă pe volan
Au plecat dulăii în
sat cu portretul lui Tarzan.
Au lipit pe gardul
şcolii şi la crâşma lui Melinte
Mii de-afişe
colorate, căţeii să ţină minte:
De-l votează pe
Tarza va curge lapte şi miere,
Iar la iarna ce-o
veni vor avea din pluş saltele,
La cei mici li se va
da câte-un kil de lapte, hrană,
Când la şcoală ei
vor merge ca să-nveţe cum se latră.
Cei bătrâni vor sta
degeaba, c-au muncit la vremea lor
Statul câinesc le
este fără dubii un dator.
Au lătrat o
lună-ntreagă, cum prevede catastiful
Iar Tarza la urmă-a
zis: - De acuma eu sunt şeful!
Eu sunt Alfa şi
Omega, spusa mea vă este lege
Şi de astăzi eu îmi
stau pe un tron ca orice rege..
Dulăii n-au regretat
c-au lătrat şi-au dat din gură,
Ei răsplată au
primit în servicii pe măsură,
Pentru neamul
câinesc s-a făcut asfalt aparte,
Când ei nunta o
petrec cerul luce de petarde,
Cuştile s-au
transformat în palate megalite,
Toată noaptea
chefuiesc şi dansează pe spetite,
Pentru ros, noapte şi zi, li s-au dat destule oase,
Dintre cele mai
voinice, dintre cele mai cărnoase.
Aşa fericire mare
niciodată nu a fost
De când-n ţara
câinilor javrele îmi stau pe post.
Emil Bucureşteanu