Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană

Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană

Lasă-te răpit

Lasă-te răpit

De femeia

Din vis…

Las-o să te aibă

Aproape,

În adâncul

Primăverilor ei…

Zorii să vină

Și amândoi…

Ca în vis.

Lasciati rapinato

(Lasă-te răpit)

Lasciati rapinat

Dalla donna

Del sogno…

Lasciala averti

In vicinanza,

Nelle profondità

Delle sue primavere…

Venga  le alba

Ed ambedue …

Come in sogno.

Noaptea aceasta

Noaptea aceasta

O voi duce

Departe…

În poemele mele

Tipărite

Undeva

Pe un val,

În ocean…

Răpite de acolo,

Ascunse,

Cu val cu tot,

Puse apoi

Într-o inimă

Ce ține

De o altă noapte.

Questa notte     

(Noaptea aceasta)

Questa notte

La porterò

Lontano…

Nei miei poema

Stampate

In qualche posto

Sull’ onda,

In oceano…

Rapite di là

Nascoste,

Insieme all’onda

Messe poi

In un’ anima

Che appartiene

Ad un’ altra notte.

Cu numele patriei

Cei

Pe care

Numele patriei

Nu-i motivează

În călătoria

Lor

Pământeană…

Pot să meargă

Mai departe,

Să ducă războaie,

Să adune

Comori,

Să le îngroape,

Să înalțe

Statui

Cu numele lor

Pe ele…

După care

Să aibă

Și clipe

De pace.

Col nome della patria

(Cu numele patriei)

Queli

Iquali

Il nome della patria

Non li motiva

Nel viaggio

Loro

Terrestro…

Possono andare

Più lontano,

Portare guerre

Raccogliere

Tesori,

Sepolcrarle

Inalzarle

Statue

Iscrizionato loro nome

Su di loro…

Dopo di che

Abbia

Momenti

Di pace.

Vei putea înțelege

Dacă mori

În fiecare zi,

Trebuie să te naști

În fiecare dimineață.

Un răsfățat al cerului

Poți să fii

Și să iubești

Florile de câmp,

Să-ți construiești o casă

În fiecare sat,

Pe fiecare planetă.

Vei putea călători

În timp,

Vei putea pricepe,

Așa,

Ce e cu lumea

Aceasta.

Potrei capire

(Vei putea înțelege)

Se mori

Ciascuno giorno,

Devi nascerti

Ciascuna matina.

Un accarezzato del cielo

Puoi essere

E amare

I fiori  campestri

Costruirti una casa

In ciascuno paese,

Su ciascuna pianeta.

Potrei viaggiare

In tempo

Potrei capire,

Così,

Cos’è il mondo

Questo.

Se poate

Se poate renunta

La nu se poate,

Se poate renunța

A merge,

A mai merge pe coate.

Se poat renunța

La apă, la pâine,

Dar să renunțăm

La ziua de mâine?

Possibile

(Se poate)

Possibile rinunciare

A non è possibile

Possibile riunciare

Andare

Andare ancora su gomiti.

Possibile rinunciare

Ad acqua, pane,

Ma rinunciamo

Al giorno di domani?

Țăranul

Țăranul

Îngropat

În propria-i glie.

Pe crucea sa:

„Ucis

De unii

Și de alții”

Il paesano

(Țăranul)

Il paesano

Sepolto

Nella propria terra.

Sulla sua croce:

„Uciso

D’alcuni

E d’ altri.”

Traducere de Livia Mărcan

Florian Văideianu - Poezii

Tăiatul viei - început; culesul viei - final de an

TĂIETORUL DE VIE

                                (prietenului meu medicul Doru V.

                                                          Fometescu)

MOTO:

          Brâncuşi a lucrat cu spiritul materiei;

          Doru V. Fometescu cu cel al cuvintelor.

                                          (Fl. Văideianu)

Dr. Doru V. Fometescu

Cu satul, mama, viaţa simplă

Şi „focuri (mari) peste zăpezi”

Brâncuşi îl cheamă să îi umplă

Cu spirit, zborul ce nu-l vezi.

A „Dăruit Visului Forme”

L-a „ajutat pe Dumnezeu”

N-a dăltuit făpturi  diforme;

E şi pandur şi Prometeu.

În zbor de pasăre măiastră,

S-a-nscris în timpurile vii,

A cochetat cu lumea noastră,

Va fi şi-atunci când nu va fi.              

OAMENII CARE NU MOR,

Cruce veche - Biserica Vânăta - Tismana

Când harul pui  pentru popor,

Ţie nimic nu ţi-ai oprit;

De-atâtea ori îmi vine dor,

De oamenii care-au murit.

De câte ori îmi vine dor,

Privesc în mine şi mă-ntreb:

Pe oamenii care nu mor,

Putut-am eu să-i înţeleg?

SOMNUL,

Mi-e calea-n cruce şi nu ştiu

Cum să visez câştig, pierzând;

Răgazul meu nu mai e viu,

Adorm mereu cu Domnu-n gând.

Scurt orizont al unui azi:

Etape arse permanent,

Din patul somnului să cazi

Ca să câştigi un mic moment.

Revine toamna

VALORI VIRTUALE,

Când şansa unei dezvoltări organice

Dispare brusc, începi să arzi etapele,

Să nu fraternizezi cu stări balcanice;

Ridică-te măreţ, arată-ţi faptele.

De har – pe dinăuntru, mă simt locuit,

Câştig doar viteză, pierzându-mă încet;

Nevoia evoluţiei a-ncremenit,

Precum tiparul împins de internet.

Vasile Mic - Poeziile lunii august - Grădină botanică din Canada

Este a treia ca mărime din lume,
după cele din Londra şi Berlin

Necuvintele

O pace erau semnele lui de salut;

Ceva iradia, îmi aduc aminte.

Ziceai că e un „roşu vertical”

Iniţiat în blândeţe.

Nu ştiam eu pe atunci

Ce înseamnă un înger

Dar am făcut de îndată asemănarea

...O secundă şi alta...

 

A fost fondata in 1931

Necuvintele - veşnicia sa!

Ţin minte chiar câteva „respirări”

Care i-au deschis sufletul,

Dăruindu-mi-l.

Fantastic vals

Ştiţi

La dans am luat

Drum de ţară

Ştiţi

Venea dinspre sat

Inaugurata in 1938. Se afla in imediata vecinătate a
Complexului Olimpic din Montreal
(locul unde, în 1976, Nadia Comăneci
 a obținut legendarul 10 la Olimpiada)

Înspre seară

Şi venea

Tot venea

Şi cântam

Şi-l valsam

Ca pe-un dans

Legănat

Ce-l ştiam

Drum de ţară...

Imagine

Am îngenuncheat în faţa ei

- Ai ochi deosebit de verzi!

- Ea a tăcut. Şi a venit un vânt.

Şi păsări au trecut pe acolo...

- Ai ochi deosebit de verzi!

Am întins mâinile. Pesemne

Era multă frumuseţe pe acolo.

De-ai şti

De-ai şti iubito

Cât e de departe

Aproapele

Te-ai suspecta

Apropiindu-te

De-ai şti iubito

Cât e de aproape

Departele

Ţi-ai aduce

Amintirile

Mergând apoi

Mai departe...

Bună seara ce nu o voi rosti

Voi sosi în noapte ca un  meridian

Dintr-o constelaţie visată undeva

Pe aproape.

Distanţa o voi reduce la anii tăi

Asediaţi de interferenţe

Şi îţi voi spune ceva despre bună seara

Niciodată rostită

Bună seara!

Pretext

Pădurea care naşte idei de dragoste

Legea copacilor, adierea de vânt şi

Recunoaşterea prin şi pentru sine -

Regele pădurilor, cântecul

Drumului, calul, drumeţul

Toate

Aceste serpentine, rostiri peste zare,

Sunt zbor crucificat pentru fiecare

Piatră de râu şi mai sunt strop de rouă

Ca satul meu mărginind marea şi universul.

Cum să spun? Sunt mai mult ca o pasăre...

Nu însă mai mult ca aceste versuri

Tulburi şoptite de buzele tale: „Pădure,

Tu care naşti ideea de dragoste, Pădure

Dumneata, Bună dimineaţa!”.

Dinspre alb

Cerbii

Veneau

Sorbindu-mi

Pădurea

Din

Lacrimi

Amintiri despre alb

Ai rămas

Ca un cerb

În amintirea pădurilor

Veşnice

Totdeauna

Acelaşi

Semeţ

Pur

Trist

Vii

Şi te duci

Te tot duci…

Alături luceferi,

Alături

Lumina.

 Mulţumim poetului Vasile Mic care ne-a atras atenţia asupra existenţei acestei bijuterii a Canadei.

 Mai multe imagini din această faimoasă grădină botanică:

http://vulpitacalatoare.blogspot.ca/2014/07/gradina-botanica-din-montreal-montreal.html

Notă: Dacă n-aveţi viteză mare pe Internet, aşteptaţi să se încarce întreaga pagină care este foarte frecventată!

Ecaterina Chifu - ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!

 

ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!

Români, să fiţi mândri, sub steagul tricolor

Suntem cu toţii un vechi şi încercat popor.

Ne-am înălţat prin veacuri pe plaiul românesc

Şi dulce este limba ce astăzi toţi vorbesc.

Din daci coborâtori, români de pretutindeni

Uniţi să fiţi cu toţi, nu numai de Armindeni!

Români, să fiţi mândri, că marii voievozi

Au apărat cu săbii aceste plaiuri verzi,

Că marii gânditori au dat lumina minţii

Şi visu-nălţător d-unire, în veci nemuritor,

Să înflorească-n spirit acest iubit popor.

Copii ai României, urmaţi exemplul lor!

Să nu uitaţi nicicând acest îndemn:

Române, unde eşti, mereu tu să fii demn!

Şi să porţi mereu icoana României

În inimă, fierbinte iubirea de ce e românesc

Să preaslăveşti mereu şi frumuseţea gliei

Şi tot ce au simţit, ce simt cei ce ţara iubesc.

Căci ţara de lumină, ţara de visare

Casa de pace senină se vrea în bunăstare

Şi ţara de iubire e ţara de-mplinire

A visului de veacuri  -  O Românie Mare

Ce s-a-nălţat prin vremi peste pământul dacic

Ca o măreaţă vatră a neamului pelasgic.

Autoare prof. Ecaterina Chifu

Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană

Poetul roman Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.Hr)

Vasile Mic

 tradus în limba italiană

Inima ei

Inima ei

A încăput într-un suflet.

Și într-o poveste

Și-a făcut loc.

Sub un cer,

Într-o lume

Precum aceasta,

Aceeași inimă,

Același suflet…

La sua anima

(Inima ei)

Il suo cuore

Mi è stato entrato in anima.

Anche una favola

Eì stata entrata.

Sotto un cielo

In un monndo

Simile a questo

Lo stesso cuore,

La stessa anima

Gaius Iulius Cezar (100-44 î.Hr)

Să poți lua trecutul

Să poți lua

Trecutul,

Să-l închizi

Undeva.

Să poți lua

Lumea, s-o pui

În inima ta.

Viitorul

Să poți să-l iubești…

Chiar în timp

Ce strănepoții

Ți-i crești…

Poder’prender’ il passato

(Să poţi lua trecutul)

Poder’ prender’

Il passato

Chiuderlo

Dovunque.

Il mondo lo metto

Nel tuo cuore.

Augustus Octavian Caezar (63 î.Hr-14 d.Hr)

Pierderea rădăcinii

Regina

A pierdut

Rădăcina

Ce trează

Era

Să o țină.

La persa della radice

( Pierderea rădăcinii)

La rè

Si ha perso

La radice

Che sveglia

Era

Mantenerla.

 

Arc de triumf roman

Cu temple și infern

Suntem

O planetă iscoditoare.

Avem intervale de timp

Cu vise,

Cu năzuințe de zbor,

Nemăsurată

Iubire.

Suntem o planetă

Fără zei…

Și cu zei,

Cu temple

Și infern.

Con templi ed inferno

(Cu temple şi infern)

Siamo

Una pianeta spiante.

Abbiamo intervalli di tempo

Con sogni

Con speranza di volo

Immisurabile

Amore.

Siamo una pianeta

Senza dei…

Con tempi

Ed infernio.

 

Cetăţean roman

Trăim

Trăim

Pentru sacul de mălai

Ce ne poate aduce

Zâmbetul

Fiecărei dimineți.

Trăim

Încă…

Trăim!

Viviamo

(Trăim)

Viviamo

A scopo del sacco di grano

Che ci pùo portare

Il sorriso.

Di ciascuna mattina.

Viviamo

Ancora…

Viviamo!

Din volumul:

Vasile Mic, Naşterea Aurorei, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013-12-04

Traducere de Livia Mărcan

Vasile Mic - Poeziile lunii iunie

Prin grădina mea

De mână
Cu timpul
Prin grădina mea,
Merge lumina…
                       
Vine o stea.
Vorbește –
Poți să o asculți
Printre copacii  seculari…
Cai mulți
Aleargă…
Sunt caii stelari
Printre flori sclipind de rouă,
Se plimbă
Pe alei…
În plină zi,
Pe lună nouă…

Albul, doar el rămâne nemișcat
În grădina mea,
Cum tocmai ați aflat…

*

 După brățara sa

Toți călugării
Din mănăstire
Se dau în vânt
După o singură
Femeie…
Ce trece
Pe cărare…
În roua
Nopții…
Apoi,
Dimineața,
Luna
O ascunde
- Pe femeie -
După brățara sa…
Când călugării
Se duc
Să se roage.

*

Slobozi a vorbi

Datoria noastră
Ar fi tăcerea.

Nicio zi
Fără chipul lor…

Chiar
Telecomanda
Din casa noastră
                                                          
Le aparține.

Cămașa
Ei ne-o rânduiesc:
Din urzeală,
Ruptă.

Doar pe plantațiile lor
Putem plânge.
                          
Atâta doar:
Suntem slobozi
A vorbi
Despre plecarea
De aici…

*

Tineri zei

Tineri
Zei
Coboară…
Pun
Piciorul
De pe o stâncă
Pe alta…

Pe lângă
Femei
Trec numai…

De
Vin
Nu se ating…
Dar siguri suntem:
Și ei
Iubesc,
Se odihnesc
Puțin,
După care
Merg
Mai departe.
*

 În pustie

Dreptatea
Lui
David
S-a făcut
Rupându-i-se
Regatul…
De ziua
Împăcării.

După care
Țapul,
Cu păcatele lumii,
Slobozit
A fost
În pustie.

*

 A explica

A explica
Lumea
Prin cărămizile
Ei,
Înseamnă
A merge
Cu întrebările
Spre
Adevărul
Nenăscut
Încă…

*

Demult, izvoarele

Demult,
În satul meu
Izvoarele
Apăreau
După nevoile
Țăranului.

Era
O casă
În poalele
Dealului,
Era alături
Un izvor.
La răscruce,
Încă unul.
La mijlocul fiecăreia dintre uliți –
Câte un izvor…

Alb

Demult,
Izvoarele
Erau rude
Între ele.

Și acum,
Izvoare
Și credință
Sunt
În satul meu…

*

Fiecare

Fiecare
Cere
Întâi
O coroană.

Eu
Voi cere
Sabia!...

Și nu le voi
Tăia
Capetele…

Doar o să le topesc
Ciocanul,
Secera…
Apoi
               
Numai…
Țara
Nu le va
Aparține!

*

Sub un cer patriarhal

Se tânguia
Un flaut
Intr-o noapte
Nebună…
Flori ,
Multe,
Valsau
Legate
În cunună…

Sigur
Visam
Că-s și eu
Pe aproape,
Că am
Chiar
Multă lumină
Pe pleoape.

Dar și harfe
Cântau…
O fântână
Ivită din deal…
Venea… venea
Cu luna
De mână…
Chiar
Sub un cer
Patriarhal.

Ilustraţii: Vasile Mic