Faceți căutări pe acest blog

marți, 16 septembrie 2014

Florian Văideianu - Poezii


Tăiatul viei - început; culesul viei - final de an



TĂIETORUL DE VIE

                                (prietenului meu medicul Doru V.
                                                          Fometescu)

MOTO:
          Brâncuşi a lucrat cu spiritul materiei;
          Doru V. Fometescu cu cel al cuvintelor.
                                          (Fl. Văideianu)
Dr. Doru V. Fometescu


Cu satul, mama, viaţa simplă
Şi „focuri (mari) peste zăpezi”
Brâncuşi îl cheamă să îi umplă
Cu spirit, zborul ce nu-l vezi.

A „Dăruit Visului Forme”
L-a „ajutat pe Dumnezeu”
N-a dăltuit făpturi  diforme;
E şi pandur şi Prometeu.

În zbor de pasăre măiastră,
S-a-nscris în timpurile vii,
A cochetat cu lumea noastră,
Va fi şi-atunci când nu va fi.              


OAMENII CARE NU MOR,

Cruce veche - Biserica Vânăta - Tismana


Când harul pui  pentru popor,
Ţie nimic nu ţi-ai oprit;
De-atâtea ori îmi vine dor,
De oamenii care-au murit.

De câte ori îmi vine dor,
Privesc în mine şi mă-ntreb:
Pe oamenii care nu mor,
Putut-am eu să-i înţeleg?


SOMNUL,


Mi-e calea-n cruce şi nu ştiu
Cum să visez câştig, pierzând;
Răgazul meu nu mai e viu,
Adorm mereu cu Domnu-n gând.

Scurt orizont al unui azi:
Etape arse permanent,
Din patul somnului să cazi
Ca să câştigi un mic moment.

Revine toamna

VALORI VIRTUALE,


Când şansa unei dezvoltări organice
Dispare brusc, începi să arzi etapele,
Să nu fraternizezi cu stări balcanice;
Ridică-te măreţ, arată-ţi faptele.

De har – pe dinăuntru, mă simt locuit,
Câştig doar viteză, pierzându-mă încet;
Nevoia evoluţiei a-ncremenit,
Precum tiparul împins de internet.