La asta nu m-am gândit...

 Tudor Arghezi - Cuiul

Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa însemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri,
Ca si azi, întinse rînduri,
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.

Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: “- Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însa, vezi, nu m-am gîndit.

 Propusă de Jianu Liviu-Florian

Jianu Liviu-Florian - Scrisoarea unui câine către hingherii lui

Scrisoarea unui câine către hingherii lui

Nu tot treziţi, stimaţi hingheri,

În genocidul fără armă,

Aceşti fantastici pauperi,

Lăsaţi-i, cel puţin, să doarmă!

Nu-i tot contorizaţi, la tot –

Nu demonstraţi, hingheri stimabili,

Că nici chiar dreptul lor la vot

Nu e legal – că nu-s rentabili –

Sunt şi ei câini fără stăpâni,

Au dreptul lor la libertate,

Nu vă spălati de ei, pe mâini,

În execuţii comandate –

Aceşti fantastici pauperi,

Fără venit, fără servicii,

Le-a mai rămas, din ce-a fost ieri,

Doar meganorma de suplicii –

Facturi mai mari, de achitat,

Şi vieţi mai mici, de dus în spate –

Într-o maşină de tocat

Chiar minimala libertate –

Stimaţi Hingheri ai Lumii Noi,

Nu ştergeţi creierele toate,

Nu experimentaţi pe noi

Sclavia-n marş de libertate!

Stimaţi hingheri, de azi, de ieri,

Nu puneţi câinii să se muşte –

Să concureze în plăceri

Pe un rahat, ca nişte muşte!

Stimaţi hingheri, ştiu, e-n zadar,

Să vă implor – opriţi măcelul ! –

E hingheritul – planetar –

Şi omu-n cuşcă – vă e ţelul –

Contorizat şi cipuit,

Supravegheat, gonit din spate,

Către progresul infinit,

Un animal – atât cât poate –

Şi când nu poate – un rebut –

Un maidanez pe caldarâmuri,

Un paria care latră mut,

Spre interzisele tărâmuri –

Aceşti fantastici pauperi,

Fără venit, fără servicii,

Le-a mai rămas, din ce-a fost ieri,

Numai prezentul de suplicii –

Facturi mai mari, de achitat,

Şi vieţi mai mici, de dus în spate,

Într-o maşină de tocat

Umanitatea ce se zbate !…

5 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Ultima dorinţă

 

Din lumea aceasta, din rău şi din bine,

În Rai de-am s-ajung, în cetatea promisă,

Cu ziduri de aur şi porti de rubine,

Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră deschisă!

În Rai de-am să intru - firesc, din greşeală,

În sunet de trâmbiţi şi imnuri de misă,

În sala cu tronuri divine, astrală,

Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră  deschisă!

În Rai de-am să fiu prizonierul iubirii,

Şi milei, frăţiei pe inimă scrisă,

În chiar catedrala  nemărginirii,

Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră  deschisă!

Căci pasăre-am fost, şi-am zburat totdeauna,

Şi liber am fost - şi pe lumea închisă -

Dorinţa din urmă, mi-e singură - una:

Lăsaţi-mi, vă rog, o fereastră  deschisă!

5 octombrie 2012

 Jianu Liviu-Florian

Jianu Liviu-Florian - Poeziile zilei

SĂRBĂTOAREA  VRĂBIILOR

Azi, s-a împărţit colivă. Ce-a rămas, lângă intrare

Au lăsat, să guste cine îşi va face-aici, cărare…

Şi vreo câteva pahare, mici, dar pline de dulceaţă,

Încă-şi aşteptau mesenii,  să se bucure de viaţă…

De la ei, din bogăţia unor mâini lucrând într-una,

De cu soarele răsare, până când apune luna,

Din Biserica de vise, ca o pânză de corăbii,

S-a-mpărţit aici,  colivă, celor mici, ca nişte vrăbii…

Şi oricât a fost de multă, şi oricât a fost de bună,

A rămas şi azi, destulă, să mai sature o gură,

Şi-a fost mare sărbătoare, şi pesemne, este încă,

Căci flămânzii toţi, ai lumii,  au mâncat, şi mai mănâncă…

4 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

INTERVIU cu O VRABIE

-         De ce ţi-e frică, vrăbiuţă?

-         Că nu mai pot zbura, neicuţă!

-         Cu zborul meu, am să te-mbuib!

-         Dar  ce-mi fac puii mei, din cuib?

-         De ce ţi-e frică, vrabie mică?

-         De cei ce cuibul meu,  mi-l strică!

-         În cuibul meu, îţi fac pridvor!

-         Dar cuibul meu, este în zbor!

-         De ce ţi-e frică, bade dragă?

-         Că-mi curge viaţa, din desagă!

-         Din viaţa meu, îţi dau să bei!

-         Dar ce-mi fac, vrabie, puii mei?

-         De ce ţi-e frică, bade bun?

-         De cei ce viaţa, mi-o fac scrum!

-         În viaţa mea, îţi fac pridvor!

-         Dar viaţa mea  este să  zbor!

4 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

 

Elogiu Universului

Se mişcă pământul ca pruncul în tine,

Femeie, iubită, icoană, soţie,

Întreg Universul prin tine, ne ţine,

Şi –şi lasă ofranda de dragoste, ţie…

Se naşte, prin tine, întreg Universul,

Galactice fiice, şi fii de lumină,

Pământul, prin tine, îşi dăruie mersul

Şi-şi urcă în ceruri, copiii de tină…

Femeie, iubita, soţie, bunică,

Şi soare ce n-are sfârşit vreodată,

Curaj care n-are sămânţă de frică,

Altar care naşte din el, viaţa toată…

Se mişcă pământul ca pruncul în tine,

Femeie, iubită, icoană, soţie,

Întreg Universul prin tine, ne ţine,

Şi –şi lasă ofranda de dragoste, ţie…

4 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

 La început a fost un kil de carne...

 Sute de mii de copii pe an

Nu au învăţat să spună mamă.

Sute de mii de copii pe an

Nu au învăţat să meargă.

Sute de mii de copii pe an

Nu au văzut lumina soarelui.

Sute de mii de copii pe an

Nu au mers la şcoală.

Sute de mii de copii pe an,

Legal,

Cu toate aprobările necesare,

Au devenit materii prime

în prelucrarea cărnii.

4 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Întâlnire cu Sfânta Vineri

-          Bună ziua, Sfânta Vineri!

-          Să fiţi buni, cuminţi, şi tineri!

-          Ce mai ai de dat, măicuţă?

-          Tot o lada sărăcuţă!

-          Cui să facem, maică, bine?

-          Cui vă cere, cu ruşine!

-          Ce să dăruim, cu spor?

-          O mână de ajutor!

-          Cui să-i facem, azi, curat?

-          La sărac, şi împărat!

-          Şi să curăţim, ce pom?

-          Pomul ce rodeşte om!

-          Ce cuptor să facem lună?

-          Cel ce-şi dă inima bună!

-          Să dăm cep, cărui izvor?

-          Cel ce –i danie, tuturor!

-          Bună, ziua să îţi fie!

-          Bună, inima, şi ţie!

-          Mai e mult până la cer?

-          Uite-l ici, într-un ungher!

-          Dar de ce-i neînsemnat?

-          Că n-are nimic de dat!

-          Dar de ce-i aşa murdar?

-          Să îl cureţi tu, cu har!

-          Dar de ce-i neputincios?

-          Să-i fii, maică, Făt-Frumos!

-          Dar de ce nu dă, tot bine?

-          Să-l dai, maică, tu, din tine!

4 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Jianu Liviu-Florian - Migăleală

Migăleală

Ca o gloată proletară, într-un ţarc de sfinţi, momită,

Slabă, trasă, şi muncită – aducând pe masă, pită ,

Ieri, la Maslu, oameni galbeni, şi bătrâne cu broboade,

Au venit să Îţi aducă, Doamne, sufletul, ca roade…

Ce să dea şi ei, din dânşii, din prea zilnica lor pâine?

Numai pâinea cea de astăzi, pentru pâinea cea de mâine,

Şi un cântec-rugă-n care, încă, mai aveau a-Ţi cere,

Să le dai, măcar, o groapă, şi copiilor, putere…

Mă strecor pe lângă dânşii, ca să las şi eu, pe masă,

Din nepăsătoru-mi suflet, amintirea lor frumoasă,

Şi grăbit, alerg afară, să nu-i ştiu, să uit în grabă,

Ce puternică e lumea, de când e, cu lumea slabă…

De cu zori, vreo patru oameni, rătăciţi prin propria minte,

Îţi scriau pe zid, cu nervii,  rugăciuni fără cuvinte,

Să mă rog, cum nu ştiusem, din mândria mea deşartă,

Migălesc acum, pe suflet, de mai este : “Doamne, iartă!”…

3 octombrie 2012

 Jianu Liviu-Florian

Jianu Liviu-Florian - De-aş avea un bob, credinţă…

Biserica Buna Vestire - Tismana

De-aş avea un bob, credinţă…

De-aş avea  un bob, credință, să mă rog, când nu mă doare,

Pe când carnea-mi n-are sare, ochii, noapte, eu, scăpare …

De-aş  avea un bob, credinţă, nu să mut, cu dânsa, munţii,

Ci să-Ţi las, senin, în grijă,  toate gândurile frunţii…

De-aş avea un bob, credinţă, cât să scot din mine-afară

De pe suflet, de am suflet, negrăita lui povară…

De-aş avea un bob, credinţă, adevărul, de minciună,

Să îl pot citi din toate câte zic că-s faptă bună…

De-aş avea un bob, credinţă, să mă bucur de durere,

Să primesc cu voioşie, veşnic chin, nu înviere…

De-aş avea un bob credinţă, să mai am recunoştinţă,

Celor ce mi-au dat, din sine, să le dau, un bob, credinţă…

 De-aş avea un bob credinţă, de-aş avea un bob credinţă,

Cu aceia de-o credinţa, să mai fiu, un bob, de-o fiinţă…

De-aş avea un bob credinţă, de-aş avea un bob, putere,

Ca să plâng cu cel ce naşte, şi să râd, cu cel ce piere…

De-aş avea un bob, credinţă, să nu murdăresc cu mine,

Omul din desăvârşirea Dumnezeului, din Tine…

De-aş avea un bob credinţă, om de-ai fost, nu Fiu, din Tatăl,

Să  mă-nchin, cu dreapta, Ţie,  şi să urlu, lumii: Iată-L!

2 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Raiul fiecărei zile

Raiul zilei care trece: patru prăjituri şi-un ziar…

Cu atât să se-ndulcească Raiul cerului, măcar…

E  puţin, şi mi-e ruşine, totuşi, nu e in zadar…

Nimeni nu a pus pe masă, ceva-n plus, lângă altar…

Să fiu singurul nevolnic, ce aduce zi de zi,

O fărâmă pentru alţii, unui  Rai de poezii?...

Orbi, flămânzi, bolnavi, nevolnici, ciungi, ologi, şi cum or fi,

Sau doar sfinţi, cu minţi de şarpe, şi cu inimi de copii?...

Da de unde!  Gem Biserici de recunoştinţă vie,

Pentru sănătate, minte, spor, belşug şi avuţie…

Nu e loc să arunci acul, să nu cadă şi-n pustie,

Peste cei ce umplu Raiul pământesc, cu omenie…

Şi pe lângă ei, nababii, eu, un Rege peste toate,

Mai ales peste depresii, mai ales peste păcate,

Doar cârpesc pe dinafară, cu vreo câteva bucate,

Un Pământ ce-mi pare Raiul, de l-am face zilnic, poate…

Mâine poate voi aduce, în Biserică, cu fală,

O fărâmă de pe lumea de consum: o sticlă goală.

Dar în Raiul cel de astăzi, pe o virtuală coală,

Am clădit cu-un ziar şi patru prăjituri – o Catedrală…

 2 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian

Liliana Petcu - Două poeme

ŢIPĂT DE VÂNT

Ţipătul de vânt noptatic

îmi tremură în somn făptura

strivindu-mi visul de sub pleoapă

ademenind în joc năluca

mă înfăşoară-n a lui strigăt

strânsori de lacăte-mi tocmesc

mă spală-n ploi de toamnă rece

şi-n zori de viaţă mă trezesc

descătuşată de-ntuneric

din somnul treaz chemat de gând

mi-aduc aminte de năluca

ţipată de noptatic vânt.

RUGA GÂNDURILOR MELE

Ruga gândurilor mele

îmi tămâiază-n cer fiinţa

ţinându-mi candela arzândă

cu mir vărsat dintr-un pocal cu stele

mă cerne printre degete divine

care se mişcă cu suavă grijă

peste urzeala care mă compune

ţesută-n fir de demon şi de înger

mă înfăşoară-n văl de iasomie

cu flori albastre îmi acoperă fiinţa

ţinându-mi lumânările aprinse

ca dat al rugii gândurilor mele

LILIANA PETCU

Jianu Liviu-Florian - Cântec pentru măicuţa…

Ţărancă cu capre în satul Sohodol-Tismana

Cântec pentru măicuţa…

Măicuţă bună, astăzi, pe pământ,

Aş vrea să-ţi fac, din tot ce am, un cânt…

În loc de cântec, eu  îţi pun pe masă,

Firimituri din Raiul meu, de-acasă…

 Măicuţă, Raiul, ştiu cum se cuvine

Să fie:  ca acasă, lângă tine,

Şi-ai merita un Univers, în dar…

În loc de el, ia sufletu-mi, măcar…

Şi lângă el, îţi pun bucate dulci,

Să ne mai legeni, mângâi, să ne culci,

Şi treji când suntem, să nu ne ia vântul,

Să ne cuprinzi cu acoperământul -

Măicuţă, noi, ca frunzele, rotit,

Cădem din infinit, în infinit –

Îmbătrânim, cu tine,  căpătâi,

Tu, veşnică şi tânără, rămâi –

Mai iartă-ne, şi spală de ţărână,

Şi ia-ne iar, să nu cădem, de mână,

Cuvântă iar, şi iar,  a ne-nvăţa,

Din inimă, înţelepciunea ta –

Măicuţă bună, azi e ziua-n care

Îţi las în dar, spre suflet, o cărare …

Ca fraga cea ascunsă prin fâneţe,

Tu cel mai bine-o ştii, şi-i dai bineţe…

1 octombrie 2012

Jianu Liviu-Florian