Faceți căutări pe acest blog

duminică, 19 octombrie 2014

Poetul Vasile Mic tradus în limba engleză



Poetul Vasile Mic tradus în limba engleză


Printre comori arzând


Nu te poţi ascunde
Când locuieşti
Într-o casă de sticlă.

Cerul te vede mereu,
Iar ziua te priveşte
De oriunde

Noaptea te ştie,

Luna îşi duce gândul,
Ţi-l plimbă…

Dar poţi să locuieşti
Într-un anotimp oarecare -
Scara timpului
Să fie a ta.

Să alergi
Printre comori arzând,
Ori rouă multă
Pe umeri
Să duci.


Among burning treasures


You can’t hide
When you live
In a glass house


The sky ever watches you
And the day watches
From everywhere

The night knows you,

The moon takes your thought
For a stroll ...

But you can live
In any season –
And the time scale
Be yours.

And run
Among burning treasures
Or plenty of dew
To carry
On your shoulders


Se face că ochii femeii

Ochii
Nu pot vedea
Lacrima
Albă
A femeii.

Brăţara
Lumii
Se suprapune
Surâsului.
Dar se face
Că numai
Primăvara
Şi ochii
Ei
Albaştri
Strălucesc.


It seems that a woman’s eyes

The eyes
Can’t see
The woman’s
White tear

The world’s bracelet
Overlaps
The smile.
But it seems
That only
Spring
And her
Blue
Eyes
Shine.


Capcana măştii de argint


Nu vom cădea
În capcana
Măştii de argint,
Căci norul de dincolo
Există.

Focul
Se poate
Să ne fi fost furat.

Dar e focul nostru
Și cerul ne aparţine…

Numai zeii,
Pentru puţină vreme,
S-au îndepărtat
De privirile noastre.


The trap of a silver mask

We shall not fall in
the trap
of the silver mask,
as the beyond cloud
exists.

It is possible that
our fire will
be stolen.

But it is our fire
and the sky belongs to us

Only gods
Just for a little while
went away from before our eyes.


Ucizi


Ucizi pe cel cu care vrei să te asemeni,
Ucizi toţi zeii, te ucizi pe tine,
Ucizi chiar timpul care-l depeni,
Ucizi şi zici că e de bine.

Te-am văzut lovind cu sabia o floare,
Ai ucis copacul de argint,
Ai lovit cu pumnu-n sfîntul soare,
Vrei să ucizi şi îngerii care nu mint;

Ai tăiat luna de pe cer în două,
Stelele le-ai izbit de muntele de foc,
Ai ucis cetăţile de rouă,
Uitând să pui ceva în loc.

Ai ucis mările lumii.
Până şi izvorul l-ai ucis,
Ai condamnat la moarte toţi păunii
Ce şi s-au perindat prin vis.

Lumea ai ucis-o mai demult.
Planetele le-ai ucis,chiar toate,
Lumina ai trimis-o în trecut…
Noi, ceilalţi, tăcem mergând pe coate.


You kill

You kill him whom you wish to resemble
You kill all gods, and yourself
You kill even the time that you spin,
You kill and say it’s fine.

I saw you hitting a flower with your sword
You killed the silver tree
You blew the holy sun with your fist
You wish to kill even the undeceiving angels

You cut the moon in the sky in two
And struck the star against the fire mountain
You killed the dew fortresses
Forgetting to put something in their stead

You killed the world’ seas
You killed even the spring
And sentenced to death
All the peacocks moving in your dreams

You killed mankind before
You even killed all the planets
And sent the light back to the past
The rest of us keep quiet and keep crawling.


Lipsa de foc


Lipsa de foc
Stă scrisă
În opera poetului
Dedicată zeilor.

În opera poetului
Despre om
Apar stropi de nori
Căzuţi din soare…
Risipindu-se.

În opera poetului
Despre vin
Se perindă
Femei
Cu sâni rostogolindu-se
Peste petale.

În opera poetului
Despre tăcere,
Lipsa de foc
Rămâne.


Lack of fire


The lack of fire
Is written
In the poet’s work
Dedicated to gods

In the poet’s work
On man
There come out cloud drops
Fallen out of the sun ...
Dispersing

In the poet’s work
On wine
There come in turns
Women
With their breasts rolling down
Over the petals

In the poet’s work
On silence
There remains
The lack of fire


Negru


Roib cu trap nărăvaş
Vântu-ţi aleargă-mprejur…
Bătrânul munte îmi pare un ocnaş
Gigant şi sur.

Vai, unde au zburat
Culorile toate
Din sângele meu
De-a rămas numai negrul,
Acest nefiresc curcubeu?


Black


Sorrel horse with balky trot,
Wind runs all around you
The old mountain looks like a gaolbird to you
Gigantic and grizzled

Helas, where have flown
All colours
From my blood
And only black remained behind
This unnatural rainbow


Traducere de Dan Brudașcu



luni, 22 septembrie 2014

Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană








Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană





Lasă-te răpit

Lasă-te răpit
De femeia
Din vis…

Las-o să te aibă
Aproape,
În adâncul
Primăverilor ei…

Zorii să vină
Și amândoi…
Ca în vis.


Lasciati rapinato


(Lasă-te răpit)

Lasciati rapinat
Dalla donna
Del sogno…

Lasciala averti
In vicinanza,
Nelle profondità
Delle sue primavere…

Venga  le alba
Ed ambedue …
Come in sogno.



Noaptea aceasta

Noaptea aceasta
O voi duce
Departe…
În poemele mele
Tipărite
Undeva
Pe un val,
În ocean…

Răpite de acolo,
Ascunse,
Cu val cu tot,
Puse apoi
Într-o inimă
Ce ține
De o altă noapte.

Questa notte     

(Noaptea aceasta)

Questa notte
La porterò
Lontano…
Nei miei poema
Stampate
In qualche posto
Sull’ onda,
In oceano…

Rapite di là
Nascoste,
Insieme all’onda
Messe poi
In un’ anima
Che appartiene
Ad un’ altra notte.

Cu numele patriei

Cei
Pe care
Numele patriei
Nu-i motivează
În călătoria
Lor
Pământeană…

Pot să meargă
Mai departe,
Să ducă războaie,
Să adune
Comori,
Să le îngroape,
Să înalțe
Statui
Cu numele lor
Pe ele…
După care
Să aibă
Și clipe
De pace.


Col nome della patria

(Cu numele patriei)

Queli
Iquali
Il nome della patria
Non li motiva
Nel viaggio
Loro
Terrestro…

Possono andare
Più lontano,
Portare guerre
Raccogliere
Tesori,
Sepolcrarle
Inalzarle
Statue
Iscrizionato loro nome
Su di loro…
Dopo di che
Abbia
Momenti
Di pace.


Vei putea înțelege

Dacă mori
În fiecare zi,
Trebuie să te naști
În fiecare dimineață.

Un răsfățat al cerului
Poți să fii
Și să iubești
Florile de câmp,
Să-ți construiești o casă
În fiecare sat,
Pe fiecare planetă.

Vei putea călători
În timp,
Vei putea pricepe,
Așa,
Ce e cu lumea
Aceasta.


Potrei capire

(Vei putea înțelege)

Se mori
Ciascuno giorno,
Devi nascerti
Ciascuna matina.

Un accarezzato del cielo
Puoi essere
E amare
I fiori  campestri
Costruirti una casa
In ciascuno paese,
Su ciascuna pianeta.

Potrei viaggiare
In tempo
Potrei capire,
Così,
Cos’è il mondo
Questo.


Se poate

Se poate renunta
La nu se poate,
Se poate renunța
A merge,
A mai merge pe coate.

Se poat renunța
La apă, la pâine,
Dar să renunțăm
La ziua de mâine?


Possibile

(Se poate)

Possibile rinunciare
A non è possibile
Possibile riunciare
Andare
Andare ancora su gomiti.

Possibile rinunciare
Ad acqua, pane,
Ma rinunciamo
Al giorno di domani?


Țăranul

Țăranul
Îngropat
În propria-i glie.

Pe crucea sa:

„Ucis
De unii
Și de alții”



Il paesano

(Țăranul)

Il paesano
Sepolto
Nella propria terra.

Sulla sua croce:

„Uciso
D’alcuni
E d’ altri.”



Traducere de Livia Mărcan


marți, 16 septembrie 2014

Florian Văideianu - Poezii


Tăiatul viei - început; culesul viei - final de an



TĂIETORUL DE VIE

                                (prietenului meu medicul Doru V.
                                                          Fometescu)

MOTO:
          Brâncuşi a lucrat cu spiritul materiei;
          Doru V. Fometescu cu cel al cuvintelor.
                                          (Fl. Văideianu)
Dr. Doru V. Fometescu


Cu satul, mama, viaţa simplă
Şi „focuri (mari) peste zăpezi”
Brâncuşi îl cheamă să îi umplă
Cu spirit, zborul ce nu-l vezi.

A „Dăruit Visului Forme”
L-a „ajutat pe Dumnezeu”
N-a dăltuit făpturi  diforme;
E şi pandur şi Prometeu.

În zbor de pasăre măiastră,
S-a-nscris în timpurile vii,
A cochetat cu lumea noastră,
Va fi şi-atunci când nu va fi.              


OAMENII CARE NU MOR,

Cruce veche - Biserica Vânăta - Tismana


Când harul pui  pentru popor,
Ţie nimic nu ţi-ai oprit;
De-atâtea ori îmi vine dor,
De oamenii care-au murit.

De câte ori îmi vine dor,
Privesc în mine şi mă-ntreb:
Pe oamenii care nu mor,
Putut-am eu să-i înţeleg?


SOMNUL,


Mi-e calea-n cruce şi nu ştiu
Cum să visez câştig, pierzând;
Răgazul meu nu mai e viu,
Adorm mereu cu Domnu-n gând.

Scurt orizont al unui azi:
Etape arse permanent,
Din patul somnului să cazi
Ca să câştigi un mic moment.

Revine toamna

VALORI VIRTUALE,


Când şansa unei dezvoltări organice
Dispare brusc, începi să arzi etapele,
Să nu fraternizezi cu stări balcanice;
Ridică-te măreţ, arată-ţi faptele.

De har – pe dinăuntru, mă simt locuit,
Câştig doar viteză, pierzându-mă încet;
Nevoia evoluţiei a-ncremenit,
Precum tiparul împins de internet.

sâmbătă, 23 august 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii august - Grădină botanică din Canada


Este a treia ca mărime din lume,
după cele din Londra şi Berlin

Necuvintele

O pace erau semnele lui de salut;
Ceva iradia, îmi aduc aminte.
Ziceai că e un „roşu vertical”
Iniţiat în blândeţe.

Nu ştiam eu pe atunci
Ce înseamnă un înger
Dar am făcut de îndată asemănarea

...O secundă şi alta...
 
A fost fondata in 1931
Necuvintele - veşnicia sa!
Ţin minte chiar câteva „respirări”
Care i-au deschis sufletul,
Dăruindu-mi-l.

Fantastic vals

Ştiţi
La dans am luat
Drum de ţară
Ştiţi
Venea dinspre sat
Inaugurata in 1938. Se afla in imediata vecinătate a
Complexului Olimpic din Montreal
(locul unde, în 1976, Nadia Comăneci
 a obținut legendarul 10 la Olimpiada)
Înspre seară
Şi venea
Tot venea
Şi cântam
Şi-l valsam
Ca pe-un dans
Legănat
Ce-l ştiam
Drum de ţară...

Imagine


Am îngenuncheat în faţa ei
- Ai ochi deosebit de verzi!
- Ea a tăcut. Şi a venit un vânt.
Şi păsări au trecut pe acolo...
- Ai ochi deosebit de verzi!
Am întins mâinile. Pesemne
Era multă frumuseţe pe acolo.

De-ai şti

De-ai şti iubito
Cât e de departe
Aproapele
Te-ai suspecta
Apropiindu-te
De-ai şti iubito
Cât e de aproape
Departele
Ţi-ai aduce
Amintirile
Mergând apoi
Mai departe...

Bună seara ce nu o voi rosti


Voi sosi în noapte ca un  meridian
Dintr-o constelaţie visată undeva
Pe aproape.
Distanţa o voi reduce la anii tăi
Asediaţi de interferenţe
Şi îţi voi spune ceva despre bună seara
Niciodată rostită
Bună seara!

Pretext

Pădurea care naşte idei de dragoste
Legea copacilor, adierea de vânt şi
Recunoaşterea prin şi pentru sine -
Regele pădurilor, cântecul
Drumului, calul, drumeţul
Toate
Aceste serpentine, rostiri peste zare,
Sunt zbor crucificat pentru fiecare
Piatră de râu şi mai sunt strop de rouă
Ca satul meu mărginind marea şi universul.
Cum să spun? Sunt mai mult ca o pasăre...
Nu însă mai mult ca aceste versuri
Tulburi şoptite de buzele tale: „Pădure,
Tu care naşti ideea de dragoste, Pădure
Dumneata, Bună dimineaţa!”.

Dinspre alb

Cerbii
Veneau
Sorbindu-mi
Pădurea
Din
Lacrimi

Amintiri despre alb

Ai rămas
Ca un cerb
În amintirea pădurilor
Veşnice
Totdeauna
Acelaşi
Semeţ
Pur
Trist

Vii
Şi te duci
Te tot duci…
Alături luceferi,
Alături
Lumina.

 Mulţumim poetului Vasile Mic care ne-a atras atenţia asupra existenţei acestei bijuterii a Canadei.
 Mai multe imagini din această faimoasă grădină botanică:

Notă: Dacă n-aveţi viteză mare pe Internet, aşteptaţi să se încarce întreaga pagină care este foarte frecventată!




vineri, 25 iulie 2014

Ecaterina Chifu - ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!



 

ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!


Români, să fiţi mândri, sub steagul tricolor
Suntem cu toţii un vechi şi încercat popor.
Ne-am înălţat prin veacuri pe plaiul românesc
Şi dulce este limba ce astăzi toţi vorbesc.
Din daci coborâtori, români de pretutindeni
Uniţi să fiţi cu toţi, nu numai de Armindeni!

Români, să fiţi mândri, că marii voievozi
Au apărat cu săbii aceste plaiuri verzi,
Că marii gânditori au dat lumina minţii
Şi visu-nălţător d-unire, în veci nemuritor,
Să înflorească-n spirit acest iubit popor.
Copii ai României, urmaţi exemplul lor!

Să nu uitaţi nicicând acest îndemn:
Române, unde eşti, mereu tu să fii demn!
Şi să porţi mereu icoana României
În inimă, fierbinte iubirea de ce e românesc
Să preaslăveşti mereu şi frumuseţea gliei
Şi tot ce au simţit, ce simt cei ce ţara iubesc.

Căci ţara de lumină, ţara de visare
Casa de pace senină se vrea în bunăstare
Şi ţara de iubire e ţara de-mplinire
A visului de veacuri  -  O Românie Mare
Ce s-a-nălţat prin vremi peste pământul dacic
Ca o măreaţă vatră a neamului pelasgic.

Autoare prof. Ecaterina Chifu

miercuri, 23 iulie 2014

Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană


Poetul roman Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.Hr)

Vasile Mic
 tradus în limba italiană


Inima ei

Inima ei
A încăput într-un suflet.
Și într-o poveste
Și-a făcut loc.
Sub un cer,
Într-o lume
Precum aceasta,
Aceeași inimă,
Același suflet…

La sua anima
(Inima ei)

Il suo cuore
Mi è stato entrato in anima.
Anche una favola
Eì stata entrata.

Sotto un cielo
In un monndo
Simile a questo
Lo stesso cuore,
La stessa anima
Gaius Iulius Cezar (100-44 î.Hr)

Să poți lua trecutul

Să poți lua
Trecutul,
Să-l închizi
Undeva.
Să poți lua
Lumea, s-o pui
În inima ta.
Viitorul
Să poți să-l iubești…
Chiar în timp
Ce strănepoții
Ți-i crești…

Poder’prender’ il passato
(Să poţi lua trecutul)

Poder’ prender’
Il passato
Chiuderlo
Dovunque.
Il mondo lo metto
Nel tuo cuore.

Augustus Octavian Caezar (63 î.Hr-14 d.Hr)

Pierderea rădăcinii

Regina
A pierdut
Rădăcina
Ce trează
Era
Să o țină.


La persa della radice
( Pierderea rădăcinii)

La rè
Si ha perso
La radice
Che sveglia
Era
Mantenerla.

 
Arc de triumf roman
Cu temple și infern

Suntem
O planetă iscoditoare.
Avem intervale de timp
Cu vise,
Cu năzuințe de zbor,
Nemăsurată
Iubire.
Suntem o planetă
Fără zei…
Și cu zei,
Cu temple
Și infern.


Con templi ed inferno
(Cu temple şi infern)

Siamo
Una pianeta spiante.

Abbiamo intervalli di tempo
Con sogni
Con speranza di volo
Immisurabile
Amore.

Siamo una pianeta
Senza dei…
Con tempi
Ed infernio.

 
Cetăţean roman
Trăim

Trăim
Pentru sacul de mălai
Ce ne poate aduce
Zâmbetul
Fiecărei dimineți.
Trăim
Încă…
Trăim!

Viviamo
(Trăim)

Viviamo
A scopo del sacco di grano
Che ci pùo portare
Il sorriso.
Di ciascuna mattina.

Viviamo
Ancora…
Viviamo!

Din volumul:
Vasile Mic, Naşterea Aurorei, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013-12-04

Traducere de Livia Mărcan