 |
| Tăiatul viei - început; culesul viei - final de an |
TĂIETORUL DE VIE
(prietenului meu medicul Doru V.
Fometescu)
MOTO:
Brâncuşi
a lucrat cu spiritul materiei;
Doru V. Fometescu cu cel al cuvintelor.
(Fl.
Văideianu)
 |
| Dr. Doru V. Fometescu |
Cu satul, mama, viaţa simplă
Şi „focuri (mari) peste zăpezi”
Brâncuşi îl cheamă să îi umplă
Cu spirit, zborul ce nu-l vezi.
A „Dăruit Visului Forme”
L-a „ajutat pe Dumnezeu”
N-a dăltuit făpturi
diforme;
E şi pandur şi Prometeu.
În zbor de pasăre măiastră,
S-a-nscris în timpurile vii,
A cochetat cu lumea noastră,
Va fi şi-atunci când nu va fi.
OAMENII CARE NU MOR,
 |
| Cruce veche - Biserica Vânăta - Tismana |
Când harul pui pentru
popor,
Ţie nimic nu ţi-ai oprit;
De-atâtea ori îmi vine dor,
De oamenii care-au murit.
De câte ori îmi vine dor,
Privesc în mine şi mă-ntreb:
Pe oamenii care nu mor,
Putut-am eu să-i înţeleg?
SOMNUL,
Mi-e calea-n cruce şi nu ştiu
Cum să visez câştig, pierzând;
Răgazul meu nu mai e viu,
Adorm mereu cu Domnu-n gând.
Scurt orizont al unui azi:
Etape arse permanent,
Din patul somnului să cazi
Ca să câştigi un mic moment.
 |
| Revine toamna |
VALORI VIRTUALE,
Când şansa unei dezvoltări organice
Dispare brusc, începi să arzi
etapele,
Să nu fraternizezi cu stări
balcanice;
Ridică-te măreţ, arată-ţi faptele.
De har – pe dinăuntru, mă simt
locuit,
Câştig doar viteză, pierzându-mă
încet;
Nevoia evoluţiei a-ncremenit,
Precum tiparul împins de internet.
