Faceți căutări pe acest blog

marți, 16 septembrie 2014

Florian Văideianu - Poezii


Tăiatul viei - început; culesul viei - final de an



TĂIETORUL DE VIE

                                (prietenului meu medicul Doru V.
                                                          Fometescu)

MOTO:
          Brâncuşi a lucrat cu spiritul materiei;
          Doru V. Fometescu cu cel al cuvintelor.
                                          (Fl. Văideianu)
Dr. Doru V. Fometescu


Cu satul, mama, viaţa simplă
Şi „focuri (mari) peste zăpezi”
Brâncuşi îl cheamă să îi umplă
Cu spirit, zborul ce nu-l vezi.

A „Dăruit Visului Forme”
L-a „ajutat pe Dumnezeu”
N-a dăltuit făpturi  diforme;
E şi pandur şi Prometeu.

În zbor de pasăre măiastră,
S-a-nscris în timpurile vii,
A cochetat cu lumea noastră,
Va fi şi-atunci când nu va fi.              


OAMENII CARE NU MOR,

Cruce veche - Biserica Vânăta - Tismana


Când harul pui  pentru popor,
Ţie nimic nu ţi-ai oprit;
De-atâtea ori îmi vine dor,
De oamenii care-au murit.

De câte ori îmi vine dor,
Privesc în mine şi mă-ntreb:
Pe oamenii care nu mor,
Putut-am eu să-i înţeleg?


SOMNUL,


Mi-e calea-n cruce şi nu ştiu
Cum să visez câştig, pierzând;
Răgazul meu nu mai e viu,
Adorm mereu cu Domnu-n gând.

Scurt orizont al unui azi:
Etape arse permanent,
Din patul somnului să cazi
Ca să câştigi un mic moment.

Revine toamna

VALORI VIRTUALE,


Când şansa unei dezvoltări organice
Dispare brusc, începi să arzi etapele,
Să nu fraternizezi cu stări balcanice;
Ridică-te măreţ, arată-ţi faptele.

De har – pe dinăuntru, mă simt locuit,
Câştig doar viteză, pierzându-mă încet;
Nevoia evoluţiei a-ncremenit,
Precum tiparul împins de internet.

sâmbătă, 23 august 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii august - Grădină botanică din Canada


Este a treia ca mărime din lume,
după cele din Londra şi Berlin

Necuvintele

O pace erau semnele lui de salut;
Ceva iradia, îmi aduc aminte.
Ziceai că e un „roşu vertical”
Iniţiat în blândeţe.

Nu ştiam eu pe atunci
Ce înseamnă un înger
Dar am făcut de îndată asemănarea

...O secundă şi alta...
 
A fost fondata in 1931
Necuvintele - veşnicia sa!
Ţin minte chiar câteva „respirări”
Care i-au deschis sufletul,
Dăruindu-mi-l.

Fantastic vals

Ştiţi
La dans am luat
Drum de ţară
Ştiţi
Venea dinspre sat
Inaugurata in 1938. Se afla in imediata vecinătate a
Complexului Olimpic din Montreal
(locul unde, în 1976, Nadia Comăneci
 a obținut legendarul 10 la Olimpiada)
Înspre seară
Şi venea
Tot venea
Şi cântam
Şi-l valsam
Ca pe-un dans
Legănat
Ce-l ştiam
Drum de ţară...

Imagine


Am îngenuncheat în faţa ei
- Ai ochi deosebit de verzi!
- Ea a tăcut. Şi a venit un vânt.
Şi păsări au trecut pe acolo...
- Ai ochi deosebit de verzi!
Am întins mâinile. Pesemne
Era multă frumuseţe pe acolo.

De-ai şti

De-ai şti iubito
Cât e de departe
Aproapele
Te-ai suspecta
Apropiindu-te
De-ai şti iubito
Cât e de aproape
Departele
Ţi-ai aduce
Amintirile
Mergând apoi
Mai departe...

Bună seara ce nu o voi rosti


Voi sosi în noapte ca un  meridian
Dintr-o constelaţie visată undeva
Pe aproape.
Distanţa o voi reduce la anii tăi
Asediaţi de interferenţe
Şi îţi voi spune ceva despre bună seara
Niciodată rostită
Bună seara!

Pretext

Pădurea care naşte idei de dragoste
Legea copacilor, adierea de vânt şi
Recunoaşterea prin şi pentru sine -
Regele pădurilor, cântecul
Drumului, calul, drumeţul
Toate
Aceste serpentine, rostiri peste zare,
Sunt zbor crucificat pentru fiecare
Piatră de râu şi mai sunt strop de rouă
Ca satul meu mărginind marea şi universul.
Cum să spun? Sunt mai mult ca o pasăre...
Nu însă mai mult ca aceste versuri
Tulburi şoptite de buzele tale: „Pădure,
Tu care naşti ideea de dragoste, Pădure
Dumneata, Bună dimineaţa!”.

Dinspre alb

Cerbii
Veneau
Sorbindu-mi
Pădurea
Din
Lacrimi

Amintiri despre alb

Ai rămas
Ca un cerb
În amintirea pădurilor
Veşnice
Totdeauna
Acelaşi
Semeţ
Pur
Trist

Vii
Şi te duci
Te tot duci…
Alături luceferi,
Alături
Lumina.

 Mulţumim poetului Vasile Mic care ne-a atras atenţia asupra existenţei acestei bijuterii a Canadei.
 Mai multe imagini din această faimoasă grădină botanică:

Notă: Dacă n-aveţi viteză mare pe Internet, aşteptaţi să se încarce întreaga pagină care este foarte frecventată!




vineri, 25 iulie 2014

Ecaterina Chifu - ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!



 

ROMÂNI, SĂ FIŢI MÂNDRI!


Români, să fiţi mândri, sub steagul tricolor
Suntem cu toţii un vechi şi încercat popor.
Ne-am înălţat prin veacuri pe plaiul românesc
Şi dulce este limba ce astăzi toţi vorbesc.
Din daci coborâtori, români de pretutindeni
Uniţi să fiţi cu toţi, nu numai de Armindeni!

Români, să fiţi mândri, că marii voievozi
Au apărat cu săbii aceste plaiuri verzi,
Că marii gânditori au dat lumina minţii
Şi visu-nălţător d-unire, în veci nemuritor,
Să înflorească-n spirit acest iubit popor.
Copii ai României, urmaţi exemplul lor!

Să nu uitaţi nicicând acest îndemn:
Române, unde eşti, mereu tu să fii demn!
Şi să porţi mereu icoana României
În inimă, fierbinte iubirea de ce e românesc
Să preaslăveşti mereu şi frumuseţea gliei
Şi tot ce au simţit, ce simt cei ce ţara iubesc.

Căci ţara de lumină, ţara de visare
Casa de pace senină se vrea în bunăstare
Şi ţara de iubire e ţara de-mplinire
A visului de veacuri  -  O Românie Mare
Ce s-a-nălţat prin vremi peste pământul dacic
Ca o măreaţă vatră a neamului pelasgic.

Autoare prof. Ecaterina Chifu

miercuri, 23 iulie 2014

Poetul Vasile Mic tradus în limba italiană


Poetul roman Quintus Horatius Flaccus (65-8 î.Hr)

Vasile Mic
 tradus în limba italiană


Inima ei

Inima ei
A încăput într-un suflet.
Și într-o poveste
Și-a făcut loc.
Sub un cer,
Într-o lume
Precum aceasta,
Aceeași inimă,
Același suflet…

La sua anima
(Inima ei)

Il suo cuore
Mi è stato entrato in anima.
Anche una favola
Eì stata entrata.

Sotto un cielo
In un monndo
Simile a questo
Lo stesso cuore,
La stessa anima
Gaius Iulius Cezar (100-44 î.Hr)

Să poți lua trecutul

Să poți lua
Trecutul,
Să-l închizi
Undeva.
Să poți lua
Lumea, s-o pui
În inima ta.
Viitorul
Să poți să-l iubești…
Chiar în timp
Ce strănepoții
Ți-i crești…

Poder’prender’ il passato
(Să poţi lua trecutul)

Poder’ prender’
Il passato
Chiuderlo
Dovunque.
Il mondo lo metto
Nel tuo cuore.

Augustus Octavian Caezar (63 î.Hr-14 d.Hr)

Pierderea rădăcinii

Regina
A pierdut
Rădăcina
Ce trează
Era
Să o țină.


La persa della radice
( Pierderea rădăcinii)

La rè
Si ha perso
La radice
Che sveglia
Era
Mantenerla.

 
Arc de triumf roman
Cu temple și infern

Suntem
O planetă iscoditoare.
Avem intervale de timp
Cu vise,
Cu năzuințe de zbor,
Nemăsurată
Iubire.
Suntem o planetă
Fără zei…
Și cu zei,
Cu temple
Și infern.


Con templi ed inferno
(Cu temple şi infern)

Siamo
Una pianeta spiante.

Abbiamo intervalli di tempo
Con sogni
Con speranza di volo
Immisurabile
Amore.

Siamo una pianeta
Senza dei…
Con tempi
Ed infernio.

 
Cetăţean roman
Trăim

Trăim
Pentru sacul de mălai
Ce ne poate aduce
Zâmbetul
Fiecărei dimineți.
Trăim
Încă…
Trăim!

Viviamo
(Trăim)

Viviamo
A scopo del sacco di grano
Che ci pùo portare
Il sorriso.
Di ciascuna mattina.

Viviamo
Ancora…
Viviamo!

Din volumul:
Vasile Mic, Naşterea Aurorei, Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2013-12-04

Traducere de Livia Mărcan

miercuri, 18 iunie 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii iunie


Prin grădina mea

De mână
Cu timpul
Prin grădina mea,
Merge lumina…
                       
Vine o stea.
Vorbește –
Poți să o asculți
Printre copacii  seculari…
Cai mulți
Aleargă…
Sunt caii stelari
Printre flori sclipind de rouă,
Se plimbă
Pe alei…
În plină zi,
Pe lună nouă…

Albul, doar el rămâne nemișcat
În grădina mea,
Cum tocmai ați aflat…

*

 După brățara sa


Toți călugării
Din mănăstire
Se dau în vânt
După o singură
Femeie…
Ce trece
Pe cărare…
În roua
Nopții…
Apoi,
Dimineața,
Luna
O ascunde
- Pe femeie -
După brățara sa…
Când călugării
Se duc
Să se roage.

*


Slobozi a vorbi

Datoria noastră
Ar fi tăcerea.

Nicio zi
Fără chipul lor…

Chiar
Telecomanda
Din casa noastră
                                                          
Le aparține.

Cămașa
Ei ne-o rânduiesc:
Din urzeală,
Ruptă.

Doar pe plantațiile lor
Putem plânge.
                          
Atâta doar:
Suntem slobozi
A vorbi
Despre plecarea
De aici…


*


Tineri zei


Tineri
Zei
Coboară…
Pun
Piciorul
De pe o stâncă
Pe alta…

Pe lângă
Femei
Trec numai…

De
Vin
Nu se ating…
Dar siguri suntem:
Și ei
Iubesc,
Se odihnesc
Puțin,
După care
Merg
Mai departe.

*

 În pustie

Dreptatea
Lui
David
S-a făcut
Rupându-i-se
Regatul…

De ziua
Împăcării.

După care
Țapul,
Cu păcatele lumii,
Slobozit
A fost
În pustie.

*

 A explica

A explica
Lumea
Prin cărămizile
Ei,
Înseamnă
A merge
Cu întrebările
Spre
Adevărul
Nenăscut
Încă…

*

Demult, izvoarele

Demult,
În satul meu
Izvoarele
Apăreau
După nevoile
Țăranului.



Era
O casă
În poalele
Dealului,
Era alături
Un izvor.
La răscruce,
Încă unul.
La mijlocul fiecăreia dintre uliți –
Câte un izvor…

Alb

Demult,
Izvoarele
Erau rude
Între ele.

Și acum,
Izvoare
Și credință
Sunt
În satul meu…

*

Fiecare

Fiecare
Cere
Întâi
O coroană.

Eu
Voi cere
Sabia!...

Și nu le voi
Tăia
Capetele…

Doar o să le topesc
Ciocanul,
Secera…
Apoi
               
Numai…
Țara
Nu le va
Aparține!

*

Sub un cer patriarhal

Se tânguia
Un flaut
Intr-o noapte
Nebună…
Flori ,
Multe,
Valsau
Legate
În cunună…


Sigur
Visam
Că-s și eu
Pe aproape,
Că am
Chiar
Multă lumină
Pe pleoape.

Dar și harfe
Cântau…
O fântână
Ivită din deal…
Venea… venea
Cu luna
De mână…
Chiar
Sub un cer
Patriarhal.


Ilustraţii: Vasile Mic

marți, 13 mai 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii mai



Paşii ei

Paşii ei semănau
Cu un zumzet de argint
Prelungit parcă 
Până la standardul
Zăpezii.

Scări de lumină
Stau înşirate, apoi,
Roată,
La marginea cerului…
După care
Paşii… pe covor de argint
Se aud
Mergând mai departe –
Îi  văd…
Şi vântul îi răsfaţă,
Zăpezile îi aşteaptă
Dar… Nu!... Nu!...
Şi paşii de argint
Vor fi aşezaţi
În paginile
Calendarului.


Pe filieră astrală

Iubirea vine 
Pe o filieră astrală.
Cărări,
Scări albe,
Flori
Cu rădăcini
Interplanetare…

De o parte
Şi de alta
A ţinutului
Albastru,
Zile şi nopţi
La dans -
Brăţara lumii
Şi ea…

Plopii - nu,
Viorile nu ştiu

Cum
O mie şi una
De harfe,
Ce nu ţin
De filiera astrală,
În zumzet…
Vor intra în concert.


Fantoma trenului de aur

Fantoma
Trenului de aur,
Noapte de noapte,
Trece
Pe lângă
Tezaur -
Halta
Uitată
La poalele muntelui.

Uneori,
Mocăniţa opreşte
Nimeni nu  coboară,
Nu are cine
Să urce…

Numai un cerb
Şi cerul său
Se văd
Urcând muntele…


Secretele morţilor

Morţii,
Scânteile
Lor…
Vin
Tocmai
Pentru a se scălda
În apa înconjurătoare
A castelului.

În nopţile cu lună…

Stafiile lor
Bat paşi
De defilare
Pe lungile coridoare.

Orgile
Se aud,
Harfele zboară,
Liliecii ocrotesc
Ochii statuilor,
Apoi, nopţi fără lună
Nu se mai ivesc.


Nu este cazul

Cel aflat
Departe
De mântuire
Iese
Din graniţele
Spirituale ale patriei.
Nu este
Și cazul
Poetului!


Până la marginea pământului

Înaltul,
Dar şi adâncurile,
Îmbrăţişate sunt
De corali.

În tam-tam
Valuri bat…

O floare,
De undeva,
Ţine prelegeri
Despre iubire.

Cineva
Iubeşte
Doar focul.

Cărările,
În dulcea lor nebunie,
Se războiesc
Cu patimile.
Înşine, trebuie să dăm
Ascultare
Ascezei
Pe care ne-o impunem…

Sigur, iubirea de patrie ajunge
Până la marginile
Pământului.

Statui şi nemurire

Statui fără cap
Ne vorbesc
Despre moarte şi nemurire;
Cele fără mâini
Sigur iubesc
Zeii şi cerul.

Dar cheile
Uşilor castelului
Au şi ele
Cântecul lor…
Paşii
În întuneric,
Prin castel,
Se văd
În rostogolirea luminii.
După care,
Statuile
Nu mai vorbesc…




La temelia lumii

La temelia lumii
S-a pus
Şi
O
Picătură
De
Vin.
Zeii nu s-au împotrivit
Atunci…

Şi nici oceanul planetar.

Doar femeia
A avut
Ceva
De spus;
Singurătatea
A pierdut,
Iar scara
De lumină
Există.

Poezii şi grafică: Vasile Mic