Toamna în izlazul Gornoviţa-Tismana (clic ptr. img. 1152/864 ) |
9. Blestemată fie banda lui …escu!
Ţărâna creşte, priviţi-o, cum
se-aşează
Şi urcă din ea topoare şi seceri,
neostoita gălbează
Asemenea pecinginii, cuprinzând
Maica Ţară
Supusă vrerii nenorociţilor care-o
prădară,
Căci peste spulberatele seminţii
barbare
Urcă-n obidă, în ropot, din hotare-n
hotare,
Într-un dans sinistru, aidoma
hoardelor păgâne,
Clienţii de pripas ai Revoluţiei
Române,
În sarabanda nebuniei şi-al jafului
prinşi,
Iscaţi de blesteme şi de răzbunare
împinşi
Să sfâşie, să sugrume totul, şi
Mamă, şi Tată,
Şi Patrie. Să le sfarme pe toate,
deodată.
Până şi Prea-Puternicul priveşte
neputincios
Bătălia distrugerii, care pe care,
în lupta pe os –
Tabloul groazei cu hienele, care cum
apucară
Hălcile sfâşiate fără milă din Maica
Ţară.
Nu i-ar mai răbda pământul pe toţi
aceşti netoţi –
Banda nemernicului …escu – de
mafioţi şi de hoţi!
George Ene
10. A început Judecata de Apoi
Ne-a înlemnit aşteptarea.
A devenit statuie.
Umblăm cu ea în braţe
pe stradă,
însoţindu-ne cu murmurul ei:
"Şi celor din morminte
viaţă dăruindu-le…"
Jur-împrejur ziduri de frică.
Între ziduri se joacă strâns,
dintr-un perete în altul,
politica.
Nerăbdători,
adunaţi roată,
care pe unde apucau,
după desenul unei inimi uriaşe,
cât o Ţară,
semenii au ieşit prin curţi -
toate un fel de Pieţe întârziate,
ale Universităţii –
să vadă fumul ce va ieşi
pe coşul cel mai înalt
de la Abatorul Istoriei.
Noapte cu ploaie de smoală.
Tensiune încât pocnesc până şi munţii.
Curiozitate încât nu mai clipesc nici stelele.
La un moment dat
aplauzele au izbit toartele cerului,
mai tare decât o făceau aplaudacii de altădată:
Pe coşul acela absurd
începu să iasă un fum negru, gros
– semn ştiut de toată lumea
cum că trufia,
prostia
şi sora ei mai mică,
ţinutul cu dinţii de scaun,
începuseră să ardă mocnit.
Când s-au văzut scânteile
spintecând smoala cerului,
un rânjet apocaliptic,
s-a pornit de dedesubt,
de la congresul oaselor,
nemaiauzită cascadă tunând în sus
spre a scutura tribuna
congresului de deasupra
şi spartă, în ţăndări, noaptea:
"Ţi-au făcut-o!
Mai ceva decât ne-ai făcut-o tu,
la Târgovişte!"
...Semn
că a început Judecata de Apoi.
A devenit statuie.
Umblăm cu ea în braţe
pe stradă,
însoţindu-ne cu murmurul ei:
"Şi celor din morminte
viaţă dăruindu-le…"
Jur-împrejur ziduri de frică.
Între ziduri se joacă strâns,
dintr-un perete în altul,
politica.
Nerăbdători,
adunaţi roată,
care pe unde apucau,
după desenul unei inimi uriaşe,
cât o Ţară,
semenii au ieşit prin curţi -
toate un fel de Pieţe întârziate,
ale Universităţii –
să vadă fumul ce va ieşi
pe coşul cel mai înalt
de la Abatorul Istoriei.
Noapte cu ploaie de smoală.
Tensiune încât pocnesc până şi munţii.
Curiozitate încât nu mai clipesc nici stelele.
La un moment dat
aplauzele au izbit toartele cerului,
mai tare decât o făceau aplaudacii de altădată:
Pe coşul acela absurd
începu să iasă un fum negru, gros
– semn ştiut de toată lumea
cum că trufia,
prostia
şi sora ei mai mică,
ţinutul cu dinţii de scaun,
începuseră să ardă mocnit.
Când s-au văzut scânteile
spintecând smoala cerului,
un rânjet apocaliptic,
s-a pornit de dedesubt,
de la congresul oaselor,
nemaiauzită cascadă tunând în sus
spre a scutura tribuna
congresului de deasupra
şi spartă, în ţăndări, noaptea:
"Ţi-au făcut-o!
Mai ceva decât ne-ai făcut-o tu,
la Târgovişte!"
...Semn
că a început Judecata de Apoi.
Dă-ne-o nouă, Doamne,
şi ne iartă greşelile!
George Ene
Bogăţiile Pământului
Dumnezeu cade greu bolnav.
Temându-se
de tot ce putea fi mai rău
Dă
sfoară în Lume
Că
acela care îl va scăpa de suferinţă
Şi îi
va reda sănătatea,
Va
primi de la El toate bogăţiile Pământului.
Mulţi
medici încearcă să îl vindece,
Dar
fără folos.
În cele
din urmă
Soseşte
în Împărăţia Cerurilor
Un
medic evlavios
Care
nu a luat niciodată nici măcar
o
mulţumire de la pacienţi,
Face o
minune,
Şi îl
pune pe Dumnezeu pe picioare.
Se
ridică Atotputernicul,
Şi îi
spune medicului:
-
Primeşte, dară, iubitule, toate bogăţiile Pământului, aşa cum am făgăduit!
Apoi îi şopteşte la ureche:
- Dacă ai ştii, dragule, că eram gata să ofer
bogaţiile întregului Univers aceluia care m-ar fi scăpat de bogăţiile
Pământului…
5
noiembrie 2012
Jianu
Liviu-Florian
Absenţi
la propria moarte…
Peste 5 miliarde de ani
Soarele se va dilata
Şi se va apropia de Pământ,
Pârjolind lent şi roşu
Totul în cale.
Ce păcat,
Că
nici nu vom observa
Acest panoramic cataclism care ne
aşteaptă,
Aşa cum vom sta
Cu
capetele vârâte până la gât,
În
calculatoare!...
5
noiembrie 2012
Jianu
Liviu-Florian