Faceți căutări pe acest blog

marți, 19 iulie 2016

George Anca - Ce soare dom’ profesor de ziua dumneavoastră



ce soare dom’ profesor de ziua dumneavoastră
citeaţi protomemorii prin hidrogenul şcolii
juca de-a albatroşii lumina la fereastră

sporite ramuri zării ciracii în fotolii
aţi râs la glossa vremii cu lumea dar din dar
zăpada răsfoind-o alchimic printre folii

prima ninsoare fie a mieilor afar’
pretimpurie toată suflarea din suflare
un ciucure pe frunte un nour pe gheţar

laboratorul mâine străbunilor ce soare
ce codru fără umbră la vară-n ploi sfinţit
iubit de paparude în dans unduitoare

optzeci de ani îmi pare pe lume c-am trăit
ondinele aceleaşi în mări de sânziene
şoptindu-se poveste de sine înmiit

în bolgie răcoarea a înverzit poiene
poemele poeşii Euridice soră
cu Beatrice poarte tristeţile perene

durerea săruri-săruri retortele adoră
un algoritm şi nunta părinţilor din veac
plivită pantomima de îngeri lângă horă

cristalizate miruri culese de sărac
pe ziduri scrişi haiducii altare rostogol
şi nimeni să mai tacă ori paginile tac

Atlantis Machu-Pichu Stonehenge Nan-Matol
plimbare prin imperii la Sanchi doar o stupa
n-a împroşcat carbidul te duci cu capul gol

când înapoi Tismana maternă se întrupă
iar înainte păsări măiestre îşi destramă
înfrigurate pene prin coamele de lupă

a fost odată nenea Costache-acas’ la mamă
arcade mai degrabă de bârne cuib de barză
cioplise la Craiova oglinzii doar o ramă

Plopşor poftit la masă ceru zeamă de varză
se duse însuşi floarea a da-o la o parte
pietroiul de deasupra mai mâinile să-i arză

era sărutul spune Paleolog prin arte
o fată era luna de vârcolaci mâncată
sculptată era fata şi luna fără moarte

când a fugit aiurea de neastâmpăr toată
pe soclu se umbrise Arghezi aleluia
a înstrunat cu versul finalei de cantată

boierul se muiase-n trăsură cu duduia
prin oase bătea vântul la fel şi în oraş
pridvoarele deasupra pământul seamă nu ia

rombul de lemn turnat în rombul de fontă l-aş
din Gorj în Petroşani şi întors pune să crească
metalul până-n cerul sfârşindu-se şi laş

pasul bătut de apă spălând de aur mască
un Olt de var verande vădite brâncovene
din susul culei maldăr de grijă gorunească

de-a presărat cu zahăr Champs-Elisee-ul nene
Dudescu-Titulescu iertaţi-i suferinzi
în ocnă a ne stinge umflându-ne în pene

de-am convorbit în dodii în ani bătrâni şi hinzi
la uşă-n Neniţescu mai an la loc Arald
scuzându-ne de goluri uitându-ne la grinzi

poetul nu chimistul nu Swedenborg un scald
protonul frate veşnic şi omonimo-tizu’
chimistul şi poetul în autentic fald

fereastra da-n grădină prin Cambridge pe Polizu
bărbate busturi praful de suflet s-a desprins
aştepţi spre suflerie cu Mariane de visu

mutaţi sub crengi ochioase Dinar Bangor cuprins
aprins de necuprinsul ireversibil foc
dezexcitat sistemul nebistabil în ins

departe d-echilibru termodinamic joc
topindu-mă în apă ca sarea în bucate
necoerent în spaţiu high-light de litiu-n loc

ton de interferenţă ecou-foton mă bate
de sine transparenţă duc până peste cap
ai pietrei umeri poartă fiinţe matemate

amplificată lume de stimulatul hap
călăbăceala minus disipative stanţe
şi catastrofe idem pe sinergetic nap

ondine-le surâs-au sălbaticei iactanţe
optzeci şi cinci şi încă pe-atâtea la ferestre
ca ziua ăstorlalţii să ni se mai deşanţe

ce soare şi ce sare pământului maestre
sonete cristaline prin fulgi de-a doua zi
reacţii lămurite la şoaptele rupestre

baladele călare doinind murgule di
privighetori pe coastă lumină în fereastră
pe literele cărţii un reactiv a fi

ce soare dom’ profesor de ziua dumneavoastră

Imagini din Steiul Coziei și Tihomir,
dealuri din satul Sohodol, „Atlantis Machu-Pichu Stonehenge Nan-Matol”-urile Tismanei
situri de vechi locuiri din încă din paleolitic:
„veche vatră a unei aşezări omeneşti (au şi găsit de altfel, în vârfu-i ca o terasă, o sumă de scule preistorice).” Ion Conea, „Un prinţ prin ţara lui”, Ed. Scrisul Românesc S.A., Craiova, 1940.
Imaginile sunt luate în anul 2005 de Nicu N. Tomoniu, cu ocazia vizitei prof. Ctin Giurgincă de la Lic. Militar Breaza. Ghid, Nicu Frățilescu - Sohodol









marți, 19 aprilie 2016

Vasile Mic - În ziua sfântă



Vasile Mic
Vasile Mic

În ziua sfântă


În ziua sfântă firul de iarbă
E înalt, precum cerul.


În ziua sfântă
Apele sunt mai line
Şi oglindirea
Mai albastră

Păsările au cântul
Mai înălţător
Pădurea -
Ca niciodată
E mult mai verde

Roua
Doamne,
Cât e şi ea de bună cu noi!

Doar izvorul
Şi glasul mamei,
În ziua sfântă,
Rămân
Pe aceeaşi treaptă
A inimii fiecăruia.

In the holy day

In the holy day the blade of grass
Is high, like heavens.


In the holy day
Waters are quieter
And reflection
Much bluer

Birds have a more
Elevating song
The forest
Is greener than
Ever

Dew
God
How kind is it to us!

Only the spring
And mother’s voice
In the holy day
Remain
On the same step
Of everybody’s heart.


De atâta lumină

Doamne, nu mă mai satur
De atâta lumină.

Mestecenii sunt ai copilăriei -
O singură femeie
Şi lumina ochilor

Dar un fluviu
Îmi curge prin inimă
De câte un bolovan
Mă loveşte...

Şi merg -
Nu mă mai satur
De atâta lumină.



Of so much light


God, I can’t get enough
Of so much light.

The birch trees belong to childhood –
Just one woman
And the eyes’ light

But a river
Flows through my heart
And strikes me
Against a boulder ...

And I keep going
And never get enough
Of so much light.



Prunci fără nume


Aici,
Acum
Femeile
Îşi împărtăşesc
Ura
În demersul lor matern

Prunci fără nume
Sunt
Alăptaţi în toiul pregătirilor
Pentru focul ce aşteaptă.




Nameless infants

Here,
Now
Women
Share
Hatred
In their motherly goings-on

Nameless infants
Are
Nursed in the thick of preparations
For the waiting fire.


Un albastru nemişcat
               În memoria soţiei mele Ana
Mă tem că ochii tăi
Prea au ştiut
Să coboare în beznă

Mereu obosit,
Albastrul
Rămâne-va
Ca un far,
În calea anotimpurilor...

Mă tem
Şi nu mă tem
Că ochii tăi...
De departe...
Mereu aproape-mi vor fi.

A motionless blue
                To the memory of my wife Ana

I am afraid that your eyes
Knew too well
To descend in the darkness

Ever tired,
The blue
Will ever remain
Like a lighthouse
In the seasons’ way ...

I am afraid
And I am not afraid
That your eyes
From afar
Will ever be
Near me.


Noapte cu o lună incredibilă


Într-o noapte,
O lună incredibilă
S-a ivit.

Eram în grădina mea
Şi am văzut
Cum arborii se domesticiseră.

Păsări proforme -
Apele desenate pe cer
Erau doar puţin învolburate...


Night with an incredible moon

One night,
An incredible moon
Appeared.

I was in my garden
And I realized
How the trees had been tamed.

Proforma birds –
Waters drawn on the sky
Were just a bit whirling ...
 
În rostogolirea sânilor


De ce m-aş pierde
În rostogolirea sânilor
Lângă care am petrecut

Sigur că nu numai ochii

O secundă
Şi albastrul
În nesingurătate...

Sigur s-a-ntâmplat
Să asemăn femeia
Cu un gând
Cât se poate de nebun.


In the breasts’ rolling


If I were lost
In the breasts’ rolling
Where I spent time

It is certain that not only the eyes

One second
The blue as well
In un-loneliness

It certainly happened
That I compared the woman
With an as foolish as possible
Thought.



                Traducere de
              Dan Brudascu



luni, 18 aprilie 2016

Doru V. Fometescu - Reîntoarcere la inimă


Doru V. Fometescu

Reîntoarcere la inimă


DRAGOSTEA, lumină suverană...

Poetului octogenar, Florian Saioc
Iarnă cu desfrunzite retrăiri,
cum fuge timpul, iute și domol,
cum EL, „anim se-ascunde intr-un gol
iar din Cuvânt străfulgera priviri...

Magic sărut pierdut în rostogol
de vremuri răvășite- n amintiri:
Totu-i abrupt și nici nu te mai miri
de ce fior dintâi de-abia prinde un rol?

Să fie dorul jertfă, suferință,
oarbă supunere ori cale spre înalt –
un semn astral, vibrație spre Ființă...

Ceva, întemeiezi trainic precum bazalt
de simți onest și demn un pic de umilință,
nevoia de-a îmbrățișa pe celălalt!
27.11.2015. DVF



SĂRUTUL
 
Caut un sens aprins, înfiorat
de-a răsfira tăcerea din cuvinte
subtil ofer acel suflet brăzdat
de farmec și iluzii, aspre ținte...
într-un climat ușor dezaripat!?

Dă-mi, Doamne, forță creativă
Să ies în Lumină, plin de spor
prin sevele Iubirii, rodnicie-
Sărutul blând, cuceritor...
cald încolțind nădejde vie,
un semn solar ales la vis răzor
acel puțin, stropul de Poezie!!!

DVF, 14 octombrie 2015

NEVINOVATE RĂZVRĂTIRI

Ceva, tot inventez, din neastâmpăr
pentru a evada în alte spații
cât vagi înfiorări provoacă suflet
către alt orizont de aspirații...

Poate că omul se confruntă
cu forma unei glorii efemere,
nepotriviri alunecă agale,
în umbra vieții colcăie mistere...

Dar rostul e să mori câte puțin
în gesturi tainice de răzvrătire,
să-ți uiți orgoliul, chip imperial
și din fragmente să refaci iubire!
22.02.1995

OFRANDĂ

Dincolo de orizontul Valentin,
simt făptura ta înjăruită
cu dragoste lângă un proaspăt vin –
fluid arzând ca vraja pe o plită!

În lumi ce se avântă-n promoroacă
sensul cel bun sigur, abia îl vezi,
iubito, hai să ne vedem de joacă
și să-ndrăgim divinele zăpezi...

Temeiul celui mai râvnit sărut
se bizuie pe așteptări păgâne,
vreme ca vis desprins din străbun lut
aduce foșnet de livezi și grâne.

Încerc apropierea fără zor
de-acea dumbravă cu împotriviri
cu cifrul inimii, simplu, năucitor,
dezvăluind duiosul din priviri...

Apoi, revin prin timpul cel vetust
fiind țintă pentru nevăzut alic
printre tăceri sunt doar un semn cam frust
vie ofrandă, aidoma unui spic!

15.02.1997
RENAȘTERI

Dorințe nespuse înghimp
frumoase treceri peste Timp,
stranii atingeri, rătăciri,
amirosind nemărginiri…

Adulmecând tăceri accezi
la focul tainei cu diezi
pe un regat alb renăscut
unde e prinț, magic Sărut!

Mișcarea sufletului mov
înspre un însorit ostrov
va îmboldi niște zidiri,
cald freamăt de înmuguriri…
14.12.2015

REÎNTOARCEREA LA INIMĂ

Înzeit în așteptare
reaprind suflet, scânteie
pân’ să lunec în uitare
ca un zvâc de azalee…

Leg forme de simpatie
prin inimă ce răsună,
reunind zare și glie
prin iubire, împreună!

Pe drumul către Absolut
cu ocolișuri și în pante,
voevodal e un sărut
răgaz la cele galopante!
19.01.2015


DESCHIDERI CELESTINE

Nobil frumos, dar cu folos
jertfelnic pentru Duh înalt
Și Adevărul maiestuos
îmbrățișând pe celălalt...

În chip vădit-imaginar
salvează lumea cu alin

prin hora fastului stelar...
nu e ușor să ai destin
sunet slăvit, imens Altar!...

Salvarea prin frumosul viu
și chiar prin patimi-îndurări
e semn că rostul străveziu
deschide în lăuntru zării...
renaște erosul mlădiu
departe de exorcizări!
17.01.2016

MIRĂRI

Se-ntâmplă să mai rătăcesc poteca
sub farmecul de ideal abrupt,
cumva, îngrijorat de sensuri aspre,
caut lăuntric, frumosul dedesubt!

În șipotul secundelor astrale
fulgi de entuziasm încă mai scutur
prin moleșeala timpului larvar,
înainte de-a ajunge flutur...

Dintr-un vârtej cu vesele ispite
te scapă poate câteva mirări
ca o resursă numai prospețimea
așează punți între pământ și zări!
1997

DESTINUL CA UN VIS

Din ciclul inimii, refac un stagiu
de-a înţelege om şi tainic vis,
ceva, precum o vrajă - naufragiu,
un nevăzut himeric paradis...


târzie răsfăţare de lăuntric
gata de-a trece-n valul nesfârşit,
târzie risipire, pic cu pic
împrospătând nemuritorul mit.

Salut discret buimace rătăciri,
trăirea fiorelnicei visări,
cândva, se vor isca nişte iubiri,
din zbucium - naufragiu printre zări!
5.09.2006

HAI LA BALCIC
Lui George şi Ariadnei

Hai să ne prostim la Vama Veche
hai să facem diferenţa la Balcic
hai să revenim la omul nepereche
hai să înţelegem jertfa unui spic...

Hai să nu ne mai minţim uşor
hai să alungăm intrigi viclene
hai să revenim la ideal şi dor
hai să îndrăznim şi să ieşim din lene

Hai să lămurim nişte păcate grele
hai să devenim atenţi, mai buni un pic
hai să nu mai facem temenele
hai să îndrăgim duh la Balcic...
27.08.2006
Balcic - Bulgaria
„cuibul liniştit" al Reginei Maria - soacra Balcanilor