Faceți căutări pe acest blog

vineri, 8 noiembrie 2013

George Anca - PROVENSALE

George Anca
PROVENSALE

2004
coupo santo

coupo santo e versanto acest rând în Maillane
fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi
ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia
Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român

la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică
sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău
știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc
la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc

nu mai are pana pasăre cormana armatol armana
maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel
mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine
ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)

copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși
în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea
scrie Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet
nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara

I like the smell of this country fără simțul revoluției
treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine
însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic
de unde contrazicerea sinei provensale nemțește

nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi
nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă
spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială
bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi

cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu
gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată
respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață
care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă

n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi
doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme
dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii
ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă

dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon decasilab
într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri
când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem
propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental


contemporani suferinței

contemporani suferinței cu scandal soră în loc de frate
mălin malign cobe cobor îmi pari par de mă omor
la fel turta nopții pe creștetul provensal liberator
carbid în apă oase deasupra spre școală prin cucută

mai nescriere piatra crăparea secetei pe-un plâns prânz
chimion părăsit presărare de susan covrig postului
ravan paravan Pârvan Iov de Ladea căpitănia lui Iisus
crime florentine înviere de-a exilul poate că potca

am rupe cocarda în pleava triorului am zbura caravană
cârduri de târguri brâuri de grâuri pe razele întunericului
îmi cotropise surzenia alerta din dinții maceratorilor
ecou răpus ricoșeului pus copârșeului Neacșa a mai domni

goală cantina carantina carabina compromitere mater
am cauza grupări morbide apei jucăușe căușe octava tava
vâjâie bisectuarea bisectului secătuire secantă eucalipt
moși căutându-mă liman în afidavit poate cu literă dublă


mi s-a promis că voi fi statuie

mi s-a promis că voi fi statuie pe alt soclu un lucru legat
vioară pierdută de greieri pește în ochiul soarelui epitete
prin rana unui nor se scurge sângele zilei care moare fenix
eram din Târgu-Ocna niciun cuvânt niște versuri ale ei

ți-e somn Mariano mașteră vâlsaniană wilsonismo mismo
Samos vamos alaltă Latonă bucolic inelul cu Dunăre
ne vorbirăm dropie cine mănâncă rosa răsură Ronsard
fibra felibra vibrase crevase regină călăfătuită desfătuită

mas cula vorbada caniculară lins lynx katha ramă ba dâmb
bucura dâmbului felibru în sanscrita latină să-i dau ce curge
ce-am nins ars pars de ieri dar de azi capetele netăiate
cu unghia mestecenilor sanscriți pe tușul cărții de vizită


sud midi

sud midi meridionalitate carpatică de-a înfrigurarea
văzându-te vâsc pneuma cuibului puma sticlind în Calafat
spell speli sare cimitir albit decembrie în despletire samurai
la timpul lor la locul lor cocorilor advaitini ba babelor

scriptor proletarius shih Li Po Tu Fu eybrows are painted
the Buddha was a woman blue clouds yellow flowers
Pulcinella Arlechino pară Morus Erasm pomeniți Luther
pre postul sângelui la apă într-o devălmășie malteză

mă adunai în clasic pe după oi ca lup sub luna răgușită
abia un uichend bereo de-o burtă cost post în sat păsat lăsat
fă-te râs lynx din ruptură o tiparniță defrișată eterică deșirare desiș
pe când picanteria hindu înaintați o mască dar neinițierii de sfetnic

cu spatele înainte până la Văcărești atunci și țiganilor sacii bucureșteni
distrug ce-au ridicat pătrat în romb alchimiști aburiți de schimbare
plătitori de aruncători de zar minuniști orice să nu ți se ia nebunia
maleficum vivere nebunia lui Dumnezeu peste înțelepciunea oamenilor


nici moartea petrecându-se

nici moartea petrecându-se de spatele meu nu mai poate în cârcă soro cețoasă
unda vedeniei glaucom puseu nemaipatologic luminozității provocate
cum și în afara capelei cu soarele lunii mormânt statuar asemănării(lor)
din personajele vastei omisiuni te adunasei pe înalt cu o carabină

mai an în Maillane cu Mas de Junge realipit spre sat nu spre episcop
concentrează-mă avocaților cu actor și zărăndean că pictorul ochește
expresii din casă de pe cale pe vadul contaminării refuzului
tizul Batailles contorsionat midi recunoștință călcătorului de apă neam

dâmbul carâmbul vom contamina minaret muieret sacru
firele desfire-le Kirele înecatele Hecate le ardă sardă bardă
ielele călușarilor mielușelele italilor batalii sulimanelor
am sentimentalizat altă viață vă mulțumesc pentru spațiu


laur aurelian

laur aurelian inel taurin cocarda trăind trainic trai tiranic
prior căprior tulnic sultnic insultă smultă multă catapultă
Aix ține-mă ex să mă potolesc târgoviștesc a mormânt basarabesc
transă pe dicție Dunăre spunere cheaguri praguri raag asparag

recomandări onirice zarzăr piersic răbdarea altui întortocheat ghinion
dharma cu vorbe de tantra vârâm vârșă săvârșirii abia vâslim aripa
pirpiriu papirus capiște pajiște smuls împușcării cosor sorcovă
Allah în Valahia pașa cravașa turbanm hymnopză salină Messalina

ora cum ne-apucă nea Pucă pe nucă nu că mărginucă lumea venise
dulci sinuciși ne completam dulama ița ni se împleticește canonic
întoarce-te pe partea dintâi tumul netulbure luntre plumbuită
ți-o fi înfiorat karma înfoiat coama înfiat cromolitografia

pactizezi cactus păscut de sfoara cămilei în șerpuire upanișadică
păsările stropilor avatar învierea greu de ploaie și-ai ajunge jazz
nu te-ar căuta nici diavolul călugăre frate de morse vacarm karmic
calul ciocnind închinarea paielor fosforescente a asurzi zarcaravela

de ne-am la neam anemia caneaua mama anima carmina marginea gyne
zice salcea să-l cianurez ce vis a mai părut persoana împăratului
vedeți-vă de verde când și-o da drumul pe și mai fecioare în Dridu
și-mi cumpăr comparația ponosul dezidiri driadice cât prăpăd de repede


copile de-nvârtești

copile de-nvârtești roata ochilor mânată de maica în păscutul cucilor
flori în front alinierea sevele de-a taraful când pace când război
zvastică pe placa lui Rabindranath din Herăstrău de rabin ori prosper
jignește India și vei cânta cu păsările bete din golul de aer

proprietatea niciun comando pe cine mai aduci veterinare anule țăranule
am răspândit dharma pe trupul represiunii de unde muzica boiler ashram
yoga securitate verde broaște pe brazdă gazdă casația de-o să se pronunțe
noroc swastic de hindus nici Dracula și nici rus nu copil fără perus

unghi pe mânecă tot a neochiului coadă Nelson pată cu perucă maree
vacuum bonom dormeam în lamentație sar în prăpastie vânat noaptea
vă comit păcii o nară păroasă furnici mici ăle mari pe vapor vaporos
cum am sta cuminți numai acolo și nu se făcea mai bună mâncare de noi


puire transînchipuire

puire transînchipuire renunțare atavică aleargă ia ciomagul pe banii lui
nici Antoaneta nu mai vine la Vasilică Nicule ești tată vorba cu Florica
mări mari privighetori pe eufonia somnului ne încălzim la acordeon
m-a apucat țaratul româno-bulgar de ceafă a mă muta mut șaten

conversația tăcerii de peste literaturile noastre într-o inspirație spiră
oh sâmbete litere ne înhămăm renunțării de sine regenerare
rară răbdarea nedramei de-o mârțoagă deșirată în mărgele de Șirato
pe câtă grabă oi năvădi continuări neîntreite auzindu-te consorțiu

Pătrule patrule roată ratării final neînceputului film ulm entendeur
caiete năzărite paralel nerânduite stive serii de-o barbară cremă ergo
destin de străin dumnezeu stăpân sub blestem rob cu modestie opărit
îmi și comand nonpervers vers averse reverse verze trebăluiască pascala

mari idei și toată incoerența nebunia ambiguă strigând claritate
cum nu știu unde o să ajung dându-vă vouă biletele spre destinație
vocative bisexuale vocație de rădăcină printre cârtițe racovițene
îmi delirez creanța corn apusului spre zori oaste neosificată ficat


vor mai fi corespondențe

vor mai fi corespondențe din Hugo Iuga honest yogi Saramago
aveam panaș cojit in spe o seară serile o noapte nopțile
astfel planul euforic foric n-are moarte n-are vlagă om mai duce-o forjă
pocneam cuvântul cum mă pocnea cuvântarea Sâmnicului de gibe

ceasul se închină roată clipotină spartă învârtită hitită muftiu pustiu
înverzești de jos în sus îl învii și pe Iisus pân' la vară paraplus toamnă
spre Râmnic atavismul casei din vârghini adusă cu carul de la Gâltofani
pietre leonine canto necanin spin înrourat cupolă filială cruce în cerc

să nu-mi spui mie pădure haitic de frunze din vechi etrusci printre daci
rărite scrisorile pe tărâță morile dori-le dorule pomodorule
concentrată moarte naintea luminii de noaptea asta înviindu-ne tâlhari
popii i-a căzut copilul din brațe n-am reverenda zice și tot în sec vinul

mai bună țuica n-oi mai urca nici trapeza nici Golgota pe după lumină
mineiul la vedere împărtășania over vedem noi acuma pe ce parte învățați
de bună voie sinucidere a morții de la Cristos noule Ierusalime neplâns
dă-ne nouă să ne împărtășim cu tine în ziua neînserată și așa să strigăm


smirna pe noi virgiliană

smirna pe noi virgiliană autoritate respectului Farsalia cu druizi
forma bucuriei supunerea zdruncinare răbdării tăierea logosului
rugăciune din zar de tigve înviere pustiului pe creștetele ierbii
ți-am greșit pe toate numele de la sat la sat tată suntem pe înviate

a te imagina pomenit metodică Metodiu ceasloave nemaichirilice
am drept la literă exact libertatea neîmpărtășită fără lumânare
cum ar stropi gropile cu numele înviaților și noi le-am fi mormânturi
încotro neapucând pe unde nerămânând ce scrisoare mă scriind

psihanaliza contra rugaciunii desfrânata din apocalipsă e televizunea
pneumorfoza diamorfică lupu' pă unde a mâncat o dată mai trece
nu e bătrâior da' e făcut de mult mi-a dat cafea și vinu' te trezește
somnu' nu mai te deșteaptă ca bușteanul lângă apă să iei ceva de la el


cuvântul tainei de întuneric

cuvântul tainei de întuneric dumnezeiesc pe atâta mantră bengală
mă și ținură premiu în valea neagră trupurile materne moșire
topologos spartă melancolie din coasta logopedului elită elitră
sfârâie râie sat cu mântuință Mahalia știu că te iubesc anotimpurile

trecute pădurile căzăturile înverziturile pe câmp nicio umbră fulg(er)
pircotasem cu Aurel eres Sisir urmase conclavul Vinod ce mai trăiește
chi erano e da dove provenieva la cultura dei popoli dei Campi d'Urne
de oaie traci etrusci tavolette devalizarea mausoleului care pe care

terține în Michigan cruce pe Sion la moschee cu noi cu toții game
nu mega ruine călărașii rest o biserică ușa de lemn boz urzicat
discuția ne înfiase spaima abisului pe nume India cu hamuri maici
să-mi pară bine dacă să-mi mai pară ne petrecurăm dharam a maramă


vedem împăcarea

vedem împăcarea cu omor și cine supraviețuind poetului Ian Botto
castanilor scopiților caspicilor cu petrol ca la Ploiești via Pontul Euxin
mai având așteptarea lipstick nicio înviorare vioara ce de petunii pe tun
chiar inima se sumeți coastei stângi danie și critica lui Ivan Krasko

fânul din vârful obsesiei transpiră liniile vieții pe sărite prin Arles
Daliană trifaustă poartă umbrită de soarele vedelor în Marakesh
încăierarea carierelor har supărat cu tâlhar pământul cât mormântul
obiecții la intersecții sine qua non în avion nepărtinire la răstignire

povestitorule Kotayam baldachin sub șopârle platformă nediformă
varsă gioarsă neîntoarsă năvodul cu nerodul prohodul cu norodul
cactus actus cal pascal Allah valah grâu graur gheaur leac feleac
și azi ceva se va sfârși Van Gogh criminali englezi puioase rase


Troia troiței

Troia troiței karma cazarma foaia de stejar neașezându-ne dune
ne-om desluși retina lac nadir vârfului de biserică rare isoane
mai apoi poimâinea amor aeroportuar pe pajiștea Saharei orb corb
ars ovidiandi fertilitate otovates apelor plutire fim deșertului oaze

în ce viață în ce piață exaltarea la râs ne depărtase croaziera
de negăsit scrisorile lui Mistral către Alecsandri și Eliasbeta
podobire de dobe umbră ambră picior de munte capodimonte
voisem cămașa lui Zarathustra pavilioane japoneze sinucidere Fuji

recele regele căderii terrei ceara pe secetă ceteră ne seceră gata katha
selecția se va acriliza grila se va salariza camarila seva își va graciliza
nesupărării păruirea mere repedele glasnic pelasg Argus comete ziar
pe podul dracului am un picior rupt stai cu pumnul în stomacul meu


vineri, 25 octombrie 2013

Anonimul din spatele unei poezii


Poetul Vasile Mic

Notă. Poezii din e-mail nu avem obiceiul să tipărim. Iar pe cea de jos am primit-o de vreo 10 ori! Autor? Un anonim! Ei bine, dl Vasile Mic ne dezvăluie tainele acestei poezii şi în consecinţă o publicăm cu plăcere!

Balada vieţii *)

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
ţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Sa ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:

Am trăit şi n-am ştiut.

Rabindranath Tagore
(7 May 1861 – 7 August 1941)
Ştiţi  autorul?
Rabindranath Tagore

*) Această poezie stă scrisă la intrarea în biserica de la Sadinca, județul Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mânăstiri condusă de părintele-călugăr David. Atât de frumoasă pe atât de adevărată.



















George Ene - Poeziile lunii octombrie



Poetul George Ene

Învăţătură de minte

 Boala stă la capătul podului şi se ia de trecători.
Îi întreabă când pe cei ce coboară, când pe cei ce urcă:
"Nu vreţi o porţie de amigdalită?"
Celor care-i zic că e mai bine să-şi schimbe meseria
le face un semn – numai de ea ştiut –
încât noaptea îi dor cumplit amigdalele.
Celor care n-o bagă-n seamă nu le face nimic.
O doamnă grăbită, care tocmai urca podul,
a fost tot la fel întrebată
dacă n-are nevoie de o porţie din aceea,
şi fiindcă aceasta i-a răspuns:
"Ce eee? Du-te, femeie, că eşti nebună!",
alaltăieri i-au fost scoase amigdalele,
ieri a făcut o infecţie galopantă,
iar azi-noapte a fost depusă la morgă.

Învăţătură de minte:
Să nu le spui niciodată nebunilor că-s nebuni!

Dragostea-mi trecu

Dragostea-mi trecu printr-un inel de aur,
luminoasă ca o porumbiţă a tăcerii,
neliniştită ca gânguritul unui copil,
absurdă ca nepăsarea lumii
pe când Creatorul îmi lega inima
la oiştea Carului Mare.

Dragostea-mi trecu printr-un inel de foc
leoaică tânără simţind dureros biciul jockeului
sub ochii reci ai lumii
înfiorată de panică
şi totuşi fericită că fi-voi dresat
o dată pentru totdeauna.

Dragostea-mi trecu printr-un inel din soare
aflându-mă sub el, în eclipsa-i,
ca un şoim împuşcat în aripă,
în ochii căruia lumea
e un nimic tulbure, indiferent
dacă mâine va fi sau nu va fi deloc.

Dragostea-mi trecu printr-un inel de întuneric
la marginea oceanului de tristeţe,
fiind cerşetorul care a furat inima lumii
spre a fugi cu ea în junglă – animal ofilit,
evaporat, cu sentimentele intrate-n beton –
şi totuşi înfometat de dragoste.


Trimit un curcubeu

Ehei, voi clipe v-aţi topit pe zare
Şi fulgerând îmi galopaţi în sânge.
Îmi arde pleoapa trista depărtare,
Căci inima-mi tresare şi vă plânge.

Ne-am depărtat, vezi bine, trestioară,
Ca doi copii la capete de lume.
Aştepţi un semn? N-ar fi întâia oară
Când dragostea-mi încerci, pusă pe glume.

Trimit un curcubeu înalt spre tine
Cu ochii mei pe stropii lui de rouă:
Stăpână-a mea, ce ai de gând cu mine?
Stăpână-a lui, de ce te faci că plouă?

Inutilise Pro Patria

Fetiţa care erai la 12 ani,
(pe când eu aveam 20),
cu părul scurt şi ochii vioi,
fetiţa aceea iute ca argintul viu
juca şotron,
acum 24 ani:
desena cu cretă axa lumii
pe cimentul aleii dintre blocuri
şi-şi lua zborul
când pe-un picior, când pe celălalt.
Fericirea se chema să nu zbârceşti,
să nu calci convenţia
liniilor marcate cu creta,
asemenea unor graniţe incredibile
între bine şi rău,
printre care-ţi conduceai piatra,
din pătrăţică în pătrăţică,
până la victoria finală
de 10 la 9 cu cea mai bună
a ta colegă de şotron,
în vreme ce eu făceam armata
la infanterie, la Breaza,
iar în seara zilei de vineri,
22 decembrie 1989,
la Revoluţie,
urma să merg
împreună cu colegii din regiment,
toţi unul şi unul - trăgători de elită,
urma să mergem, zic,
la Otopeni,
să ne încrustăm numele
PRO PATRIA,
în cimentul şotronului tău.
N-a fost să fie,
pentru că exact
când ieşiserăm din cazarmă
în stradă,
în camioanele pline –
cu motoarele duduind –
colonelul-comandant
a fost sunat din Capitală
de către un general, prieten:
"Cristiane, sunt Valeriu. Ce faci?"
"M-am pus în mişcare,
vin spre voi, să ajut Revoluţia!"
"Eşti nebun! …Şi George-al meu?"
"Şi el!"
"Mă, ai căpiat de-a binelea!
Îmi omori copilul şi n-am să ţi-o iert!
Aici e debandada-debandadelor:
toţi se cred mari şi-şi dau aiere de comandanţi!
Revocă ordinul şi întoarce-te-n unitate!
Imediat! Imediat, am zis! Îţi ordon!"
…Aşa am scăpat
de moartea care da târcoale la Otopeni,
în noaptea de pomină de vineri, 22 decembrie 1989,
când tu visai la şotronul tău
atunci neterminat,
pentru a-l transfera acum,
aici, pe site,
sub ochii tuturor,
întru pomenirea
colegilor militari de la Câmpina,
care-au plecat în locul nostru
spre a intra adânc în ciment,
chiar în noaptea aceea, la Revoluţie…

George Ene 

vineri, 20 septembrie 2013

Vasile Mic - Poeziile lunii septembrie




Un zeu

Un zeu
E la originea
Conflictelor lumii.
El a făcut 
Lumină
În întuneric.
El ştie
Descântecele
Extratereştrilor
Prieteni şi rivali.
El a dat putere celor fără de putere,
A pus apa şi focul
La un loc.
Şi tot acest zeu,
Nebun,
Nemuritori ne-a făcut.



În viziunea tunelului

În viziunea tunelului
Vorbele,
Ad hoc,
Devin forme de relief,
Săgeţi
Spre ţinte în mişcare,
Învăluite ori nu
În mistere.
O jucărie de argint,
Încă,
În viziunea tunelului…

Cerul din cărţi

Păsări de cristal
Negre,
Păsări roşii, verzi…
Prinţese, prinţi
Pregătindu-se de bal.
Mii de stoluri
De fluturi
De argint
Se învârt…
Prea mică poate fi
Lumea,
Azi,
Prea abstract
Cerul
Din cărţi –
Jăratecul
Pe care sufletu-ţi
Arde.

Copilul

Copilul –
Puterea
De a se dărui
Braţelor
Mamei sale.

Mită pentru război

Ne vedem
Aproape de lume.
Lumii îi e totuna
De noi…
Mergem
Pe drum,
Pe cărare
Ori facem doar paşi înapoi?
Cert e:
Se dă mită
Pentru a pleca la război.

Voi scrie

Voi scrie
O poveste
Cu hiene şi şacali.
E plină lumea
Şi de scorpii…
Ori o să scriu
Un tratat
Chiar despre secolul acesta.

Un incendiu întâmplător

Un incendiu
Întâmplător
A ars
Inima,
Parţial.
Dar furtuna
Nu a fost înfrântă…
Culege
Dragoste,
Iubeşte,
Visează.

Tablete cu amintiri

Despre departe
Şi albastru,
Despre trenuri de noapte,
Zâmbete
Cu flori de câmp
Prin preajmă…
În fiecare
Parte
A lumii.

Primeşti puncte în rai

Primeşti puncte
În rai
Dacă în suflet
Porţi
O femeie.
Dacă te obişnuieşti
Să şi iubeşti
Femeia,
Mereu şi mereu,
Nu poţi fi
Decât
Un învingător.

Replici de iad

Replici
De iad
Vei întâlni
În rândurile scrise de omul
Văduvit
De har.
Mintea sa
Aruncă lacrimile celorlalţi
În jăratic;
Răspunsuri
La ura sa nu are,
Dar sigur
Se declară
Înger de pace.




Vasile Mic - Poezii şi imagini

George Ene - Poeziile lunii septembrie



De la profan la sacru

Când s-a născut a văzut că are două mâini.
“E bine!” – şi-a zis
pe când îşi descoperea şi degetele.
Şi cu uimire, dar mai ales cu teamă,
a început să le sucească, să le-nvârtească
pe fiecare în parte,
până când s-a făcut noapte.
Şi tot aşa a făcut şi-a doua zi,
până când s-a făcut din nou noapte,
şi-a treia zi, tot până-n noapte,
ca să observe că nopţile urmează zilelor.
(Ca dovadă că-n vremurile acelea
s-a născut şi… studiul serios).
Totul a-nceput cu mâna stângă,
că ea venea de la inimă,
căreia, mult mai târziu i-a zis
ceasornic – ceasornicul meu,
ceasornicul tău:
merge ceasornicul,
merg şi eu!
A pus degetelor stângii
câte un nume,
care-au devenit numere.
Dar ce să facă numai cu cinci?
Trebuia să treacă şi la cealaltă,
să continue număratul.
Când a ajuns la şapte –
câte-a văzut,
tot repetându-le,
că are săptămâna,
s-a oprit, pentru că n-a ştiut
ce să facă mai departe
cu celelalte trei,
rămasele.
Şi s-a gândit el ce s-a gândit
zi de vară până-n seară,
toată vara,
tot anul, şi vara viitoare,
până într-o seară
din cea de-a treia vară,
când i-a venit ideea genială
să le strângă pe tustrei
unul lângă celălalt,
bisericuţă,
şi cu ele aşa grămadă
să se închine Soarelui
pentru mâinile lui pricepute,
dar mai ales pentru cele şapte degete
cu care număra zilele
săptămânilor,
care se tot repetau
în neştire,
săptămână de săptămână,
lună de lună,
an de an.
Dar pentru că Soarele se mai
și pitea
s-a rugat Cerului –
de unde venea ploaia:
pentru sănătatea lui,
pentru casa lui
plină de copii,
pentru hrana lor
şi-a vitelor,
să nu fie secetă
ori tulburare
la hotare…
Dar pentru că și Cerul
îi juca felurite feste,
l-a inventat pe Ăl Bătrân,
căruia i s-a adresat ca unui Tată
al tuturor văzutelor și nevăzutelor,
rugându-l să-i sară-n ajutor... 

Uitai să vă spun
că acest gest
s-a împământenit
tare demult –
la începutul veacurilor.
A devenit ritual
pentru că el desemnează
esenţa fiinţei noastre irepetabile,
şi ne-a şi intrat definitiv în sânge.
  
 Fii drept, Doamne!
                      
           „Homo sum, humani nihil a me alienum puto”
            („Om sunt, nimic omenesc nu mi-e străin”_
                                   TERENTIU – „Heautontimorumenos” / 
            „Cel ce se pedepseşte pe sine însuşi”)

De la Trapez
plonjez
în Univers,
şi de-acolo
solo
într-un vers
hatman
taman
în lenjeria iubitei,
pe dulceaţa ispitei…

Trage-mi, Doamne,
o palmă
şi-o sudalmă,
că prea sunt netot
şi mă vâr peste tot!

Da' ia stai, nu da!
Nu cumva
chiar ’Mneata
m-ai băgat în belea?
N-o da pe niznai,
că de unde stai
şi Te văd că eşti,
m-ai ameţit cu poveşti,
ba mi-ai zis că şi eu
sunt tot Fiu de Zeu
şi glumind mi-ai spus –
de fapt mi-ai impus –
să săr de la Trapez
şi să vagabondez
prin Univers,
într-anume vers
haiducesc
să mă opresc
direct
pe subiect:
să mă cuibăresc
în lenjeria iubitei,
să mă dedulcesc
ăăă… cu sublimul ispitei?

Fii bun, Doamne,
şi caută… vinovatul!
Şi fii şi drept, Doamne:
Aruncă pe El păcatul!


Frunză-ntre frunze

              Superstiţie, sau, poate, adevăr?
              Vechii indieni spuneau că sufletul omului trece în frunze
              - de unde şi şoaptele morţilor.


Era o noapte de smoală, pustie,
Când am trecut într-o frunză târzie.
Fiinţa mea s-a pornit să-i cedeze
Capilarele, să mă-nfieze.
Doar inima-mi, nesupusă stăpână,
N-a vrut să mă urmeze, şi nebună
A-nceput să lovească cu furie
Coaja copacului liliachie,
Protestând pentru abrutizare
Şi durerea iscată-n strânsoare,
De atâta neospitalitate
Din partea celui întins peste poate.
Ascultând-o atent, trunchiul nemişcat
A răspuns rostindu-se dur, răspicat:
"Liberaţi frunza străină de noi,
Să-şi caute sfârşitul în zăvoi!"

Frunză-ntre frunze, mă-ntreb, la ce bun
Când sunt om şi ca om vreau să apun?


G e n e z ă

    „Da, de la Roma venim, scumpi şi iubiţi compatrioţi
    – din Dacia Traiană! Se cam ştersese diploma noastră
    de nobleţe: limba, însă, am transcris-o în literele de aur
      ale limbilor surori”.
                                                         MIHAIL EMINESCU

Fetele cuminţi ale bărboşilor daci,
plecaţi la războaiele cu romanii,
au învăţat de la mumele lor
să le acorde învingătorilor
toată atenţia –
să nu cumva să se pună rău cu duşmanii.
Şi mai de frică, mai din dragoste,
aceste fete ascultătoare şi viteze
i-au îmblânzit pe războinici,
i-au şi cucerit prin bunătatea, hărnicia
şi frumuseţea lor,
după care le-au pus pe umeri fii şi fiice,
şi pe capete, mai către bătrâneţe,
câte-o căciulă miţoasă de oaie,
încât foştii vajnici învingători,
de bună voie şi nesiliţi de nimeni
s-au numit “romani cu căciulă”, adică,
în scrierea modernă români,
cu â din a, spre a se deosebi de romanii
care s-au risipit prin ţărâna Imperiului.
Şi nu şi-au mai schimbat numele
în veac să nu-şi supere soaţele,
poate şi ca recunoştinţă
pentru grija pe care acestea le-o purtau,
pentru mâncarea bună cu care-i întâmpinau
pe când veneau de la feluritele lor treburi
dar, mai ales, pentru statornica lor iubire.

Şi-uite-aşa, în casele bărboşilor daci,
luate cu japca de “romanii cei fără de căciulă”,
au locuit, de-a valma, urmaşi după urmaşi:
fiii, nepoţii, strănepoţii şi stră-strănepoţii
femeilor dace şi-ai “romanilor-căciulari”
cunoscuţi şi recunoscuţi de către toată lumea,
mult mai încoace,
cu numele de ROMÂNI.

George Ene

Imagini: România grădina Carpaţilor - Facebook