 |
| Poetul Vasile Mic |
Notă. Poezii din e-mail nu
avem obiceiul să tipărim. Iar pe cea de jos am primit-o de vreo 10 ori! Autor?
Un anonim! Ei bine, dl Vasile Mic ne dezvăluie tainele acestei poezii şi în
consecinţă o publicăm cu plăcere!
Balada vieţii *)
Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după
plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Sa ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
 |
| Rabindranath Tagore (7 May 1861 – 7 August 1941) |
Ştiţi autorul?
Rabindranath Tagore
*) Această poezie stă scrisă
la intrarea în biserica de la Sadinca, județul
Sibiu , loc unde s-au pus bazele unei mici mânăstiri condusă de părintele-călugăr
David. Atât de frumoasă pe atât de adevărată.
