TABLOU
În Biserică, cu zorii,
un bătrân, stând drept, citeşte
Dintr-o carte jerpelită,
rugăciuni pe româneşte –
Tomu-i tremură în mână, cum
îi tremură şi glasul,
Cum îi tremură, de foame, şi
veşmintele, şi pasul –
În Biserica pustie, mai în
faţă, o femeie,
Îl ascultă, şi repetă,
Dumnezeu să ne tot deie –
E un bec aprins pe boltă,
şi-un covor ce mă aduce,
Să aşez o sticlă goală, ca
ofrandă, lângă cruce –
Şi aş sta şi eu o clipă, să
mănânc din rugăciune,
Să aştept pe lumea asta ceva
tihnă – o minune –
Dar mă cheama la serviciu
datoria de părinte,
De-avea grijă de familie, nu
de soarta celor sfinte –
Ei se roagă, de cu zorii,
eu, cu muşchii şi cu nervii,
Pentru cei ce-nving, fac aripi,
peste toţii învinşii ierbii -
Poate mâine, le iau locul, şi-n Biserică, cu zorii,
Vor intra, cu sticle goale,
ca ofrande, scriitorii –
Poate ei se roagă încă,
poate scriu şi eu, într-una,
Bucuria şi tristeţea, cu o
lume, de-a fi una,
Şi îmi tremură şi mâna,
pasul, gândul, scrisul, viaţa,
De atâta frumuseţe, părăsită dimineaţa…
25 septembrie 2012
Jianu Liviu-Florian
In imagine, C. Brâncuşi în atelierul de la Paris
