Aş fi vrut...
Aş fi vrut
Să fiu veşnic
Ca să pot să îţi aduc
În ziua salariului,
Fericirea, acasă.
Eu aş fi plecat în fiecare zi
La serviciu,
Tu, la şcoală.
Din când în când
Te-ai fi îndrăgostit de o haină,
Sau de o pereche de pantofi...
M-ai fi întrebat
Dacă nu pot să îţi dau bani
La salariu,
Să le cumperi.
Şi eu aş fi răspuns:
Cum aş putea să nu îţi dau,
Când veşnicia dă totul,
La toţi?
19 septembrie 2012
Jianu Liviu-Florian
Mărire Ţie
Mărire Ţie, cel ce eşti,
Pentru lucrările fireşti,
Şi pentru rău, şi pentru bine,
Mărire Ţie, Înălţime –
Mărire Ţie, aluat
Din care Însuţi, ne-ai creat,
Mai slabi, mai bravi, ologi
spre bine,
Să ne întoarcem toţi, la Tine –
Mărire Ţie, ce eşti versul
Care creează Universul,
Şi din căderea-i de ruşine,
Tu îl răscumperi – chiar cu
Tine –
Mărire Ţie, zori de zi,
Şi libertate de copii,
Mărire Ţie, rug de aştrii,
Şi-nţelepciune de sihaştrii –
Mărire Ţie, fraga minţii
Din care se înfruptă Sfinţii,
Mărire, voie de părinte,
Ce –şi pune inima-nainte -
Mărire Ţie, Cel ce-ndură
Şi gropi de iad, şi munţi de
ură –
Mărire Ţie, ce dai pâine
Copilăriilor de mâine –
Mărire Ţie, fulg şi munte
De Taine-nalte, sau mărunte,
Mărire Ţie, rană dulce
Şi chin al nostru, de pe cruce -
Mărire Ţie, Înviere
Ce ne dă dragostea-i de miere,
Mărire Ţie, Sfântă Viaţă,
Care cu viaţa, ne răsfaţă ….
Mărire Ţie, cel ce ştie
Că Dumnezeu e omenie,
Şi-şi pune sufletul, mereu,
Să fie omul – Dumnezeu…
Mărire Ţie, cel ce eşti,
Pentru lucrările fireşti,
Şi pentru rău, şi pentru bine,
Mărire Ţie, Înălţime –
20 septembrie 2012
Jianu Liviu-Florian