Vasile Mic – Poeziile lunii iunie
Grafica: Vasile Mic
Stafia și salonul
ambasadorilor
O stafie
S-a furișat
În salonul ambasadorilor
Din castel.
A fost momentul în care
Orologiul din turn
A început a bate…
După secole de tăcere.
O bufniță uriașă
S-a arătat atunci
Printre vitralii.
Ușa salonului s-a deschis,
Stafia
A ieșit,
S-a plimbat
Pe coridorul nesfârșit,
S-a întors,
A semnat în cartea de
onoare,
A privit bufnița
Ca pe un miracol…
Paradisul
Paradisul
A fost gândit, proiectat
De o femeie.
A fost construit de o femeie.
Este preamărit
De o femeie.
Va fi distrus
De o femeie…
Dacă femeia
Nu va fi iubită
Și acolo.
Un munte de bani roșii
Profesorul
A creat
Detectorul de fantome.
Șansa de a prinde acum
O fantomă,
Mai multe,
Este reală
Și îi poate aduce
Creatorului
Celebritate,
Un munte de bani
Roșii
Verzi
Roșii…
Puterea planetei
Puterea planetei
În încălzire
Deschisă
Viselor
Se vrea.
Pe o tavă de argint
Inima
Purtând pe o tavă de argint
Jocul culorilor.
Inima
Departe și aproape
De lume,
De ochii albaștri.
Inima
Pe timp de pace…
În noapte târzie.
Inima
Iubind
Fiecare dimineață.
Despre plimbarea pe viscol
Despre plimbarea
Pe viscol,
Noaptea
Ziua
Noaptea…
Lumina inventată
Știa
De dinainte.
Despre a iubi
Pe viscol,
Cerul
Poate vorbi
Oricui…
Până să fiu salvat de un vis
Rebel
Implicat în drumeții și iubire.
Dormeam în fân,
Aveam luceferii
Aproape.
Pe cer,
Îngeri am pictat,
În culori vii…
Și lunii i-am cerut
Să rămâna prin preajma șevaletului.
Pictez
Stele,
Cărările acestea…
Până
Să fiu salvat
De vreun vis.
