 |
| Felicitare trimisă la Semănătorul de Traian Lazăr |
Balada bradului de Crăciun
Pomul de iarnă uscat
Alcătuirea bradului la
loc,
Muntele iar l-ar fi
înălţat
Dacă amintirea n-ar fi
ars în foc.
Imaginea lui adună
bucurii
Lumânările ard,sunt prea
sus,
Ele urcând în răsăritu-i
azuriu
Aprinzând visuri spre
apus.
Din brazi coboară
dulciuri la copii,
Seva lor aduce pădurile
în case.
Sănile trase de reni
stârnesc nostalgii
In cioturile pe coline
rămase.
Şi brazii lepădându-se de
topor
Brusc şi-aduc aminte de
un gând
Revin miei la rădăcina
lor,
Însă pădurea e
departe,luminând...
Bucuria noastră e plânsul
brazilor tăiaţi,
În lumea lor n-au cum să
mai fie,
Au mai rămas pe munte
câţiva fraţi,
Tremurând pentru Crăciunul
ce-o să vie.
