Faceți căutări pe acest blog

joi, 5 septembrie 2013

George Anca – Poeme inedite


George Anca - Amfitrion "Colocviile de marţi", primaria sect. 2

George Anca – Poeme inedite

graba grapei

graba grapei sihăstria betonaţilor
ajuns în necunoştinţă sine sin si 
orbi provorbind caii clapelor

orbi-v-ar deambularea şi-aşa
topindu-mă praf de versie stai
că e verde Silvia să te sculpteze

filtrat prin pânza zilei Savitur
soarele te lasă fără tristeţe
albeşte-te negreală gene înarmate

sile genetice violuri piatră
a cui muzică p'eros langorii
cui dai peste caşcaval cine de nu

proiecţia plesnei p'alee paleo
supuşi pestilenţei servii
obscena scena pizzerie

sentimental stilat autoironie
vedem dacă ajungem la piersici
are în urmă toţi excluşii rămaşilor

empatic sinei copii mulţi clasă mare
vorbiri nevorbitorilor încă
incantaţii improvizate silenţios

pe mine voind să mă mântui
fluenţă narativ-psihedelică
ordin neîndeplinit nici trădări


să nu vrei

să nu vrei tu la wellness
c-aş strecura chimia albastrului
prin apa gravitaţiei de sare

Eva voise să scape de paradis
cum şi Plata exteriorizându-se
căzută Uioara Pushpaka

altele din palimpsest
crest agrest para ne rest
şi cu Palestina lest

altă haltă naltă-ncaltă
lucra lemn nume de salcă
rare vorbele ba daltă

dicţii de poetică depresivă
ce revăzând miraj în Raj
cum aş reajunge la curaj

sfinţească-se numele necunoscut
împărăţia voii cui
pâinea iertării în ispită mintă

las plas sân sănii sânii
clasă clepsidra vidra cidra
proba zăpezilor detemperate

în al doilea mă şi aşez sub aer
în aşteptarea telefonului
de-om mai umbla umbră


le-am văzut

le-am văzut sufletele vid întors
abătui sindrofia pruncului
văd ocult parcelat ca Olanda

cult nestingherit de glie refren
cioara se scaldă în rouă
adrenalină mistică

fracturi devinatorii în frac
te dai jos din psalm în balm
sunete nelumilor lor


singurătate călătoare

singurătate călătoare la o bere
treci cu ecou şi încă o litanie
pâine greşitoare de satană

mizantropia mersului pe jos
în aura piciorului tăiat
ce ne-o fi tot înspăimântând


ora rămasă

ora rămasă se scurtează
nici nu e lume am loc
s-o revărsa umbra stejarilor

îmi scăzuşi hinduismul
la interogatoriul de ordinare
ce părere ai de homosexuali

să mă întorc deochi în Nazians
că-n rest ajunsul aur rudă
răboj falit jain suspans


nici cabotin


nici cabotin spovedaniei
pe aripile întrupării sancte
unde ne ducem toţi duminică

d'alei corbe corbişor
neîndor nervii mor
corb novac ne vrem cor

aproape că se răcoreşte
când să educăm convivii
hei se repetă aceeaşi mantră


mi-a recunoscut

mi-a recunoscut vocea
mai şi povestim până
nu ne prinde semioza

ăl scurt după ăl înalt
plăpânzenii flămânzenii
floare fluture bonz bronz

ne distrăm en passant
fără adresă fără pungă
hai băiat de olimbiadă


până la figuri

până la figuri tot acolo
oarece romantism
ocolit de ajungere

pân' la frate de supărată
casca boxerului efaţată
nici a volterului văleată

rochii negre cu bule albe
îşi freacă lepra pe abdomene
ca Venus Anadyomene

mahapranam jai puram
Vişinescu din Pătroaia
direcţiona mălaia

ba de şcoală şi inspector
lector Hector nu terector
care-mi şi provenţă vector


mendră şulumendră

mendră şulumendră cendră
graşi cu tabloid amendă
aşezaţi ferestrei mendă

pe lung femei înfădesfăşate
altei cataracte catarg
pe cine-am spart o să mai sparg

din cartier marşarier
guguştiuc pe voci şi corb
pâinea cărnii pre ispită


cedând ce

cedând ce dând procedând
patru hetaire cereşti
nebun în rimă Edgar

că-n piept inima bate
şi prinde-mă nepoate
pe suflare halul

Caligula ba calul
nespălătură plas
Atena pa palas


Marie

Marie mântuieşte-ne
prin fiul tău Val
frământă-ne nisip

de ziua traversărilor
adormirilor mărilor
independenţă Mirabai

cum aş muri în Rajastan
spor deşertului anekanta
abia mă compun domnambul

nici Gange nici cenuşă
lume cu flori după post
buchetele încăpătoare unde

nici lumânări aprinse
de-avurăm soră Marie
şi regină şi fiică Mariţo


ţie bastonul

ţie bastonul mie furnica
Tecla de-a lui Pavel Kate
numai fii prin biblie

capăt aşteptându-ne adăpost
până acolo purtându-ne
cât spre tăierea capului

lumea vine după poveste
vrea să meargă în India
e numele comunei noastre


a spus altora

a spus altora că se sinucide
pierdut turneu în America
îi era frică de avion

ce frumos vorbeai de Poldi
ai spune şi tu viaţa la ţară
întrebasei pe Pasi de Muşatescu

refăcuse un Shakespeare
din versuri în proză
să urmărească publicul mai uşor


sânge-n cap


sânge-n cap ca de căldură
sau smântâna bandoneon
ori traduceri din pustie

hai şi azi în Nazianz
ornic dornic spornic
înapoi la Roccasecca

frică mi-e a inventa
nasture haina nudului
crampon crampa dinainte


novissima

novissima pâine greşeala
roşul Lorne mă încălzeşte
cum m-aş fi întors legănat

corb avatar dintr-o moartă
Dumnezeu mi-a lăsat restul
să înţelegi toate cuvintele mele

foarte simpatic fără talent
vorbăreţ secretar de partid
frate-su o ţine pe Stăneasca


quietor

quietor de nu Polonius
şi mâine îi absentez
ca universul din consilii

îţi suflai suspendat după carte
printre disabilităţi locvace
te-adusesem şi la supradotaţi

mă visezi sau mă vezi
nu e greşeală faţă
de pâinea mâncată iertător

retragere din ceai negru
ori zilelor neunit
ăl cu suta racului

seculară dimia rimei
Mila peste Du de-o creastă
de nu m-ar ajunge războiul

raţă pe aer Salinei Rosegur
ori munţi ori toamnă pe ascuns
ce-ţi spuneam grăbitule grăpat

miercuri, 28 august 2013

Doru V. Fometescu - Poezii

GALA LAUREAŢILOR la FESTIVAL TISMANA -
2013 - Pr. al II-lea -Bianca Sârbu - Runcu
Derapaje fără mirări

Jivine fioroase ori vipere nocturne
renasc uluitor în satul planetar
înfiorând chiar vocea speranţelor din urne
vreme ce duhul pur se-arată tot mai rar

Un brand fălos e insul interlop
ce bântuie-n imagini ceas de ceas
zeu peste frontiere, un fel de cool-ciclop
cel care poate ţine vremuri în impas

Când vrajba dă în clocotul pârjol
ceva întunecat se tot răsfiră;
pare ciudat cum cimpanzei în stol
adoră puricat, dar nicicând nu se miră

D.V.F. - 24.04.2013


GALA LAUREAŢILOR la FESTIVAL TISMANA -
2013 - Pr. al II-lea - Marian Argint - vioară, Godineşti
Rătăciri
              Lui Horaţiu Mălăele

Suflet dospind la creşteri pământene
viu conectat la vise stări-mărgele...
sensibil la nimicuri, vai, în toate cele
ce stârnesc umezeală printre gene,
cu har fie slăvit de histrionic Mălăele -
un nătăfleţ ce bate la porţile perene
şi se avântă pe tărâmuri cu zăbrele
chivernisind iubiri chiar de la Diogene...

Dar cât să pogorâm în văzul popular
acolo unde râsu-i nota bene
şi-amână poate lacrimi, stări străluminate -
minuni ce se-ncropesc alene...
În timp ce ne-afundăm în vechi păcate
zumzet de rătăciri c-un rostogol de zar;
destinul în urcuş printre poteci uitate
simte astralul mov şi codul tutelar

D.V.F. - 17.05.2013

GALA LAUREAŢILOR la FESTIVAL TISMANA -
2013 - Pr. al II-lea - Adrian Burlan - clarinet
Adieri

Aşteaptă-te la mari singurătăţi
pe drumuri prăfuite cu cristale...
Vai, nici nu ştii ce vrei şi nici nu poţi
să schimbi tristeţi, tăceri ori jale!

Dar unde-s sânzieni - fire de iarbă
şi seve albăstrite de cicoare?!
Bunăvoiri abia se mai închearbă
şi aburi de-amintiri visează prin răzoare...

Tot universul subzistă prin nimic,
prin gând ori bob de grâu şi ceva miez străin,
ce nu se teme de praul inamic,
de gestul cel bezmetic, abrupt şi clandestin...

D.V.F. - 21.08.2013


duminică, 25 august 2013

George Anca - William Shakespeare - versiuni - Hamlet



William Shakespeare (1564 - 1616)
a fost un poet englez și dramaturg, considerat
ca cel mai mare scriitor în limba engleză
 și dramaturg din lume

William Shakespeare
Hamlet
Act III, sc.1

Să fii ori să nu fii: asta-i problema:
Cest nobil de-are-n minte-a suferi
Săgeți și praștii ale sorții crude,
Ori-arme-a lua spre marea de necazuri,
Contrând a le sfârși? Să mori: să dormi;
Atât; și pentr-un somn să spui sfârșim
Dor inimii și mii șocuri firești
Ce carnea moșteni, e un consum
Pios a se dori. Să mori, să dormi;
Să dormi: poate-i visa: ay, aia e;
Că-n somnul morții vise ce-ar veni
Când noi târșit-am larma-ne mortală,
Avem a ne opri. Respectul face
Calmitatea așa lungii vieți;
Cine să ducă bice și ocări în timp
Răul tiran, ofensa mândrului,
Spasmul iubirii-n van, zăbava legii,
Oficiul insolenței și disprețul
Primit de merit drept de la nevrednic,
Când însuși ar putea să-i facă felul
C-o simplă sulă? Cine-ar căra boccele,
Să-asude mormăind, sub truda vieții,
Dar groaza de ceva de după moarte,
Tărâmul nedescoperit de unde
Nu se întoarce nimeni,ia voința,
Ne face să ne ducem boli ce-avem,
Decât zburând la alții neștiuți?
Din toți lași face astfel conștiința;
Astfel născuta tentă de tărie
Pălește sub un pal capac de gând,
Iar cutezanțele de mare miez și clipă
Astfel privite-ntorc curenți pieziș
Și numele de acțiune pierd.

William Shakespeare
Macbeth
Act III, sc.2


Pe mâine, iar pe mâine, iar pe mâine,
Târâș ții pasul mic din zi în zi
Pân' la silaba ultimă de timp;
Ierile noastre au aprins nebuni
Pe-al morții praf. Piei,lumânare, piei!

Viața-i doar umbră-umblă, biet actor
Ora-i de fală agitând pe scenă,
Apoi nu se aude: e-o poveste
Spusă de-un idiot, sunet în furii
Nimic significând.

William Shakespeare
Hamlet
Act I, sc. 2 /Polonius către fiul său


Ai binecuvântarea-mi!
Și câteva precepte să ții minte.
Vezi caracteru-ți. Poartă gând nu limbă,
Act nu-și gândește disproporția.
Familiar să-ți fii, ci nu vulgar.
Prietenii ce-i ai, probați adopții,
Să-i prinzi de suflet, cercuri de oțel;
Dar  palma nu-ți toci cu-amuzament
Oricărui camarad imberb. Păzea
Să intri-n ceartă, dar de ești năuntru
Ia seama că opusul se ferește.
Urechea dă oricui, puținor vocea:
Ia blam de-oriunde, ține-ți judecata.
Scump obiceiul cât te duce punga,
Dar nefrazat excentric: bogat, nu țipător:
Pentru că straiu-ades proclamă omul...
Să nu fii debitor, nici creditor,
Că împrumutul pierde doi prieteni,
Iar creditarea-ntrece chibzuința.
Mai sus de tot: fii însuți adevăr
A-l urmări ca noaptea după zi,
Atunci nu poți fi fals cu niciun om.

Versiuni de George Anca

George Anca - Mari poeţi ai lumii (3) - versiuni


George Byron (1788-1824)
cunoscut și ca Lord Byron a fost un poet
 englez și o figură importantă în mișcarea romantică

George Byron

Elegie

OH smulsă-n floarea vieții vii!
Asupră-ți n-o păsa mormânt;
ci trandafirii și-or ivi
frunzele-n an mai timpurii
Sub chiparosul unduind.

Și-ades prin nalt curent țâșnind
Își pleacă suferința glas
Cu multe vise gând hrănind
Și leneș zăbovind un pas:
Fiara! Cum moarta-ar fi trezind!

Piei! Știm de lacrimi în zadar,
Că moartea nu ia-n seamă dor:
Ea ne dezvață de plânsori?
Ori seacă bocitoarei har?
Și tu de-mi spui să uit ce-auzi
Pari pal și ohii îți sunt uzi.


Imn egiptean / Unul Dumnezeu

Dumnezeu este Unul, Singurul, nimeni altul nu este cu el.
Dumnezeu este Unul, Cel ce-a făcut toate lucrurile.
Dumnezeu este Duh, Duh ascuns, Duhul Duhurilor, marele Duh al Egiptului, divinul.
Dumnezeu este dintru început și a existat dintru început.
Ele este Cel primordial, a existat când nimic nu exista:
A existat când încă nu era nimic, și orice este
l-a făcut după ce El a fost. Ele este Tatăl începuturilor...
Dumnezeu este ascuns, nimeni nu i-a zărit forma, nimeni nu i-a adâncit asemănarea, El
e ascuns făță de Zei și oameni, este mister pentru creaturile sale.
Dumnezeu este adevărul... Este Regele Adevărului.
Dumnezeu e Viață și omul trăiește numai prin el.
Dumnezeu este Tată și Mamă: Tatăl taților și Mama mamelor.
Dumnezeu dă naștere, dar el nu este născut...
El naște Însuși, își dă naștere Sieși: El face, dar nu este făcut...
Ceea ce emană din inima lui se înfăptuie de îndată și odată ce El
a vorbit, aceasta vine să treacă  și să dăinuie mereu și mereu.


Sfântul Augustin

Mare ești Tu, O Doamne

Mare ești Tu, O Doamne, și mult a fi lăudat;
Mare e puterea Ta, iar înțelepciunea Ta n-are sfârșit.
Și omul, fiind o parte a creației Tale dorește să Te laude,
Omul, care-și poartă cu el mortalitatea,
Martorul păcatului său, chiar martorul căruia Tu 'alungi trufașul',
Ci omul, această parte a creației Tale, dorește să Te laude.
Tu ne porți în fericire când Te lăudăm:
Pentru că tu ne-ai format pentru Tine,
Și inimile noastre sunt fără odihnă până își află odihnă în Tine.


Mary Qjieen of Scots
Rugăciune înaintea execuției
O, Tată milostiv, speranța mi-e în tine!
O, Milos Mântuitor, pogoară la mine!
Robia-mi jelind cu dureros vaer,
Mi-e dor să fiu liberă;
Plângând, renunțând, smerită căindu-mă,
O, Iisus, Salvatoru-mi, mă sting pentru tine!

 
Emily Bronte (30 iulie 1818 - 19 dec. 1848)  A fost un romancier si poet englez cel mai amintit roman, Wuthering Heights considerat un clasic al literaturii engleze.
Emily Bronte
Ultimele rânduri
 
N-am suflet temător,
 Nu tremur sferei lumi înfurtunată,  
Văd glorii în Rai lucitor,  
Egal lucind credința, fricii-armată.  
 
O, Doamne,în pieptul meu,  
Atotputernic, mereu prezent, Divine!
Ce viață duc din greu  
Punterea nemuririi are-n Tine.
 
În van mia de crezuri
Ce mișcă inimile: în zadar;
Cât veștede nutrețuri,
Ori goala spumă-n val fără hotar,
 
A trezi dubii undei
Atât de strânsă ție-ifinirii: 
Cea ancorată unde-i
stânca statornică a nemuririi.
 
Îmbrățișând  nespus
 Duhu-ți însuflețește eonii blând,
Întins puiește sus,
Schimbând, ținând, topind, creând, înălțând.  

 Pământ și om duși chiar,
Sori și-universuri nondiferență, 
Rămas Tu singur ar
Exista-n Tine orice existență.
 
Pentru Moarte nu-i rând,
Niciun atom să-și dea-n gol putere:
TU ești Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
 
 Versiuni de George Anca