 |
| Vasile Mic |
Şi noi
Şi noi am crezut
Că zidul nu se va nărui
Nicicând.
Şi noi
Am crezut
Că zborul
E numai pentru ceilalţi.
Şi noi am crezut
Că o ştire
O putem auzi
Doar prin bruiajul lor.
Şi noi am crezut…
Şi noi… şi noi…
Ca ideal
Ca ideal, ne-a rămas
O scrisoare pierdută
Printre ierni geroase,
Nopţi lungi…
Fluviul
S-a îndepărtat de noi,
Măslinul ne ajută
Să supravieţuim
Torturii activismului
Prozaic.
Armele nu tac.
Infernul are avocaţi plătiţi,
Aici şi în cer.
Un copac înflorit
E tot ce mai avem.
Pictorul
Pictorul
E un fost vânător de bizoni.
Lucrează
Pentru muzeul districtual.
Lumi,
Ceruri,
Temple,
Războinici, cai…
Ici-colo câte o femeie
Pe pânzele sale.
Cerul îşi dă cu părerea
Planul total
E în agitaţie.
Fracţiunea discipolilor
Tace.
Istorii se scriu
Chiar în secunda aceasta…
Cerul
Doar
Îşi dă cu părerea.
Numai cine trece
Toţi cei osteniţi,
Împovăraţi…
Treceţi peste câmpia aceasta!
Roua fie cu voi,
Folosiţi-o de leac
Pentru sufletele voastre
Viitoare,
Ale păsărilor.
Mereu spun:
Treceţi peste câmpia aceasta!
Numai cine trece
Pe aici
Se vindecă
De dor,
De dor.
În viziunea tunelului
În viziunea tunelului,
Vorbele
Devin forme de relief,
Săgeţi
Spre ţinte în mişcare,
Învăluite ori nu
În mistere.
O jucărie de argint,
Încă,
În viziunea tunelului…
Cerul din cărţi
Păsări de cristal
Negre,
Păsări roşii, verzi…
Prinţese, prinţi
Pregătindu-se de bal.
Mii de stoluri
De fluturi
De argint
Se învârt…
Prea mică poate fi
Lumea,
Azi,
Prea abstract
Cerul
Din cărţi –
Jăraticul
Pe care sufletu-ţi
Arde.
