Faceți căutări pe acest blog

vineri, 22 mai 2015

Dumitru Dănău - Poezii

Ponoarele, spre primăvară

ÎNCEPUTUL LUMII


vino în miezul meu
albastru
să te fac început
de lume…

…eu m-am retras
în nerăspuns
neînţelegând
cuvântul

multe gânduri, apoi,
am slobozit spre
pasărea care,
de atunci,

niciodată nu m-a
o dată măcar
nu m-a mai
chemat

să fiu la început
de lucruri
într-un ou
albastru…

 
Podul lui Dumnezeu

EILEEN LANE…


Eileen Lane –
„Piatră albă”
Sau „Onix” –
Ou şi Pasăre,
Şi vis…

Eileen, Eileen…

Eileen Lane –
Stilizată formă pură,
Briză şi pe bătătură
La Hobiţa, într-un an,
Desculţă şi cu tulpan,

Eileen, Eileen…

Eileen Lane –
Şi ţărâna te ştia,
Când piciorul o călca,
Iară boarea dintre brazi
Te fredonează şi azi…

Eileen, Eileen…

Eileen Lane –
Patru vocale-n Etern
Însă El te striga LIN –
Tandrul Meşter Constantin…

Eileen Lane,
Eileen LIN!

 
Fundul lacului Zăton

NINGE PENTRU ÎNGERI…

(în memoria martirilor Revoluţiei din Decembrie ’89)

ninge cu îngeri
ninge cu stele
şi mieii Domnului
sunt printre ele…

ninge cu flori
ninge cu miei –
mieii sunt îngeri
curaţi ca şi ei…

o, albul cu îngeri,
cu mieii, cu uimire –
ninsoare de stele,
sub cor de iubire…

stele şi îngeri,
mieii şi iubire
pentru îngerii
din cimitire.

 
Ponoare - Plafonul prăbuşit de la intrarea în peşteră

FIROSCOFEALĂ


totul pe lume
e umbră, e urmă,
iar urma, alergând,
rămâne la urmă…
omul se duce,
umbra, la fel…
rămâne doar urma,
vorbind despre el
şi urme pe urmă
fiind cu duiumul,
vorbind despre om,
câştigă uiumul…

… totul pe lume
e umbră, e urmă;
doar urma-i tezaur
dacă-n ea se scurmă.

  
Lacul spre primăvară

FLORI DE MĂR ALBASTRU


Nu credeam vreodată
Că mă-niern uşor,
Că-n păr înfloresc
Dalbe flori de măr…

Albe flori de măr,
Căprior de soare –
Nu credeam vreodată
Că frunza mă doare

Acum, la chindie,
Sunt un înţelept:
Flori de măr albastru
Voi avea la piept

Iar iernile mele –
Cu ninsori de vată –
Vorovi-vor alb
Cu „A fost odată”…

Zăton primăvara

STARE DE GOL


golul viu din mine
sferă e sau cerc?
noapte e, ori zi,
himere de-ncerc?

cercul viu din mine
sferă e, de foc,
arzător arzând,
fără timp şi loc

sferă, cercuri multe,
un sine-ncercat…
… golul viu din mine
să fie-un păcat?

o sferă pe ape…
… de nimic, de neant
zilnic sunt aproape –
Quijote vagant…

golul viu din mine
este, azi, un cerc;
ca să scap de el,
trebuie să-ncerc:

îl voi învârti,
rotindu-l în sferă,
focul viu să ardă
ultima himeră.
Câmp de lapiezuri
  

CA SĂ REVIN SPORIT…


Azi, divaghez sonor şi catehetic
pe-un portativ de rouă-curcubeu
ca ploile de iulie, hermetic,
rodul sporindu-l cu puteri de zeu

mă las uşor indus în eroare
de orice gâză, respirând albastru,
ştiind că ziua nu este mai mare
decât răcoarea albă a unui astru

voi reveni la matcă precum apa
după ieşiri, mărită de potop,
şi voi cânta hermetic cateheza
înrodnicită viu de-un izotop

azi, divaghez sonor şi catehetic
ca ploile sporite-ntr-un potop,
mă las uşor indus în eroare

de-a reveni sporit c-un izotop.

Dumitru Dănău

 Foto Carmen Lucya - Facebook - Ponoarele MH