Înaintea vremii
Suntem
Înaintea vremii
Viitoare,
Printre nămeţi
Cât casa,
Printre cascade
Şi flori
Crescute în pustiu,
Printre stele
Suntem…
Nu departe
De zbor.
Poţi s-o iubeşti
Poţi
S-o iubeşti
Privind-o,
Ascultând-o…
Şi s-o priveşti
Din nou.
Du-te şi uită
Du-te
Şi uită
Tot ce s-a-ntâmplat
În ţinutul acesta.
Vei fi
Mai în siguranţă
Trecând
Pe lângă crocodili,
Prin preajma hienelor.
Nici săgeţile
Otrăvite
Ce te-ar putea atinge
Nu-ţi vor ieşi în cale.
Se roagă
Până şi Carul Mare
Se roagă
Pentru biserica de gheaţă.
Vântul a pictat-o
Şi a dăruit-o popilor.
Este un întreg oraş
De gheaţă,
Cu pieţe,
Bulevarde,
Un palat administrativ,
Păsări,
Chiar un orologiu
De gheaţă…
Doar oamenii
Nu sunt încă
Integral
De gheaţă.
Alţi oameni
A crescut
Zăpada
Ca un zid,
Ca un acoperiş
Peste crucile din cimitir.
Nişte morţi,
Tineri şi bătrâni,
Se dau cu săniuţa.
Ceilalţi
Construiesc
Alţi oameni
De zăpadă.
Nu departe
Ca şi cum
Turnurile
Ar fi fost
Nu departe
De lumină.
Luna,
Ducându-se
După nestemate…
Cerbii şi noi –
Ca şi cum
Ar fi fost
Nu departe
De departe.
Aproape
Scena –
Aproape.
O femeie,
Singură,
Sus.
Lumea,
Alături.
Zăpada începutului de lume
Zăpada începutului de lume
Tocmai s-a înfăţişat
Secolului.
Anotimpurile,
Brusc,
Au devenit
Făuritoare de cercuri.
Şi aşa
Vor rămâne.
Poezii şi grafică: Vasile Mic
