Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 februarie 2014

Vasile Mic - Poeziile lunii februarie



Focul fără vreun anotimp

O horă
Se încinge
În focul
Fără  vreun anotimp
Prin preajmă.

O altă
Horă
În partea
Sălbatică
A aceleiaşi
Planete.


Un singur om

Un singur om
La marginea lumii.
Toate sunt ale lui,
Toate anotimpurile
Îi aparţin.

Avantaj el,
Pentru că la marginea lumii
Se poate face
Voluntariat
Pentru cer,
Pentru păsări,
Pentru gheaţa veşnică,
Pentru alb-negru,
Pentru ochii albaştri.


Fereastra

N-am să închid
Fereastra către lume
Şi nicio floare nu voi rupe
Din grădina aparţinătoare lor.

Pe seama florilor nu voi permite glume…
Arbori sigur n-am cum să-ascund,
Nici râuri n-am cum să ucid,
Flori, da, cu sufletul pot ca să ud,
Să nu ascund nimic 
De uşa ce se-ntredeschide.


La boier

La boier roditu
Un pom de argintu
Şi poame din toate,
De multe karate,
A cules boieru,
A cules şi ceru…
De ne-a dat şi nouă
Câte una, două…
Apoi… în grajd, un taur
Se făcu de aur;
Boieru
Se uita la ceru
Şi îi mulţumi
Pentru ce primi:
Aur şi argintu
Cât nu a gânditu
Şi multă lumină
În casă, în grădină,
Apoi s-a mutatu
Din casă-n palatu
Cum chiar aţi aflatu…

Nu pot să nu merg

Nu pot să nu merg
Până la marginea
Cerului,
Să-i trec streaşina,
Plecat.

Să privesc de acolo
Ca de pe un vârf de munte,
Să am pe umeri rouă,
Pe frunte praf de stele,
Să mulţumesc
Pentru că am ajuns acolo…

Pentru ca
În noaptea următoare
Să visez din nou.

Unde extratereştrii

Poate
Că e rostul lumii…
Care urmează,
În fiecare secundă,
Să ne ispăşească,
Să ne arunce
În vârtej,
Să ne aducă înapoi,
Aici,
Unde extratereştrii
Ne au de grijă.

Poate fi

Poate fi
Un evantai
Din pene
De cioară.

Poate fi
Numai
Un purtător de evantai,
Bunăoară…

Chiar poate fi
Un evantai
Din ceară.