George Ene - Poeziile lunii iunie

A r d e r e 

ascultă sufletul ierbii ce vine
ascultă seva urcând în copaci
cum cheamă ploile
cum cheamă iubirile

tot aşa cum îţi ascult eu paşii
care m-au potecit în adânc
din lumina ochilor
până-n taina viselor

pune fruntea pe scrisul meu
şi-i vei simţi arderea
născând pe hârtie
cea mai pură iubire

şi iartă-mi
imaculata concepţie

Panta rhei*

în mine curge azi cel de ieri
parte peste parte
până când potecile din palma mea
se vor adânci şi vor seca
asemenea canalelor din Marte
care nu duc nicăieri

___________________

*Totul curge (în greacă)

  

I u b i r e 

Zbori prin sângele meu,
Pasăre Phoenix.
Tălpile tale mă ştampilează
sub frunte,
în inimă.

Şi numele tău…
Fiecare semn e o piatră
cu care-mi spargi sufletul.
Din fiecare piatră iese un şarpe
cu clopoţei. Auzi-le orga chemându-mă!

Vii spre mine
traversând toată istoria umanităţii
prin contrabandă,
din sămânţă în sămânţă,
nufăr alb luat de torent…

Mâine, ce va mai fi?
Petrecându-ne, oasele noastre
se vor împleti asemenea rădăcinilor
care se îmbrăţişează
pe dedesubt. 

 C o ş m a r 

Azi-noapte mi-ai întins
o punte în vis.
Sub mine
prăpastia anilor
şi lacrimi – cascadă-n abis.
Puntea s-a făcut năframă
iar drumeţul un porumbel
lunecând la nesfârşit
în prăpastia de sub el.

Iubireeeeeee!
strigam
resemnat,
pe când
tocmai
atunci
cădeam
din pat.

George Ene